Umbreluța roditoare

Natalia Corghencea, șef serviciu CAIME

Atelierul de lectură „Leagănul lecturii” este un atelier foarte îndrăgit de către micii cititori ai Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu”. Aceștia de fiecare dată ascută o poveste nouă și prin intermediul ei, preiau noi învățăminte. De această dată, în cadrul atelierului am găzduit picii grupei nr. 2, de la Instituția de Educație Timpurie nr. 40 (IET nr. 40), care au venit la bibliotecă însoțiți cu mare drag de doamna Oxana Iachimovici, educatoarea lor și au aflat povestea „Umbrela roșie”, semnată de Bai Bing, și tradusă din limba engleză de către Carmen Scarlet.  „Umbrela roșie”, este o poveste frumoasă despre doi pui de Panda, atașați nespus de mult de o umbreluță roșie.  Care este misiunea unei umbrele, copiii cunosc bine, dar ce s-a întâmplat cu „Umbrela roșie”, a ursuleților panda, au aflat din această poveste. Pe scurt, iată despre ce este vorba.

Frățiorul Panda și Surioara Panda își iubeau vechea umbrela roșie de hârtie nespus de mult. Și umbrela cea veche îi iubea pe  cei doi ursuleți panda. Dar într-o zi un vânt foarte puternic a suflat-o într-un copac și a stricat-o rău de tot. Când Mama Panda a văzut că nu mai putea s-o repare, a aruncat-o la gunoi și a cumpărat o umbrelă nouă, galbenă. Frățiorul Panda și Surioara Panda au pornit numaidecât sa-și caute umbrela cea roșie, dar n-au găsit-o nicăieri. Umbrela cea roșie tânjea să mai fie alături de Frățiorul Panda și Surioara Panda, dar nu mai rămăsese din ea decât un băț înfipt în pământ și lăsat în voia soartei. După un timp, umbrela roșie a observat cu uimire că îi creșteau rădăcini și ramuri lungi cu frunze verzi și flori care semănau cu niște umbrele roșii. Aceste umbreluțe au fost luate de jos de către prietenii ursuleților: vulpița, măgărușul, văcuța, maimuțica căprioara și apoi de ursuleți. Mare a fost bucuria ursuleților, dar și a umbrelei roditoare că și-a regăsit stăpânii.

Prin intermediul acestei povești, copiii au înțeles cât este de bine când ai un prieten fidel, un prieten de care ești nespus de atașat și cât este de rău când îți pierzi această prietenie. Totodată povestea le-a demonstrat micilor cititori, că speranța, în cazul umbrelei și a ursuleților, poate duce la realizarea viselor, căci ei au visat la cea zi când se vor reîntâlni și astfel s-a întâmplat.

Fiind în ajunul sărbătorilor pascale, copiii au fost îndemnați să vină la bibliotecă, pentru a împrumuta cărți cu povești pe care să le citească împreună cu familie în mini vacanța ce urmează.

Chișinău –oraș alb – floare de piatră

Lăudă ţie, străbun Chişinău, / Luminată zidire a neamului meu, /Tu eşti cel mai frumos /şi mai drag pe pământ. / Despre tine mereu, / Chişinău, am să cânt… / Îţi dorim – să-nfloreşti! / Îţi urăm – să trăieşti! / Chişinău, să-nfloreşti! / Chişinău, să trăieşti! / Mulţi ani!…” (Odă Chişinăului, un cântec celebru, imnul oraşului, versuri Gheorghe Vodă, muzică Eugen Doga):

Bună ziua, orașule, bună! / Cu țărâna ta sfântă, străbună. / Fruntea mândră ți-o mângâe norii, Dulcea doină ți-o poartă cocorii. / Strună-ntinsă la toți povestește / cine-ai fost, cine ești, cum vei crește, / Toate stelele-ți iese în cale, Luminându-te prin cincinale. / Chișinău, te iubesc / Tu ești cântec și floare aleasă…

Orce ființă vie: oameni, animale, păsări toți au un loc pe pământ, care le este cel mai drag sufletului. Pentru noi, locuitorii acestui oraș, Chișinăul este orașul de vis, de împliniri și speranțe, de bucurii și tristeți, de momente fericite și dezamăgiri. Cu toate acestea este cuibul și leagănul copilăriei noastre, a copiilor noștri, sperăm încă a multor generații înainte.

Și așa cum orice om își sărbătorește ziua de naștere, astfel și Chișinăul an de an își sărbătorește ziua sa în toamnă aurie la 14 octombrie. Anul acesta a ajuns la onorabila vârsta de 583 ani.

Cu această frumoasă ocazie dis de dimineață la Centrul Academic Internațional Eminescu au sosit copiii de la Grădinița nr. 40, grupele pregătitoare, „Albinuța” și „Orhideia”, însoțiți de metodista Maria Fondos, educatoarele Oxana Iachimovici și Gabriela Ciobanu. Au venit cu mult alai, creând o atmosferă de sărbătoare. Frumos îmbrăcați cu coronițe multicolore pe cap, confecționate din frunze de toamnă, cu postere lucrate de mâinile copiilor cu tema „Orașul Chișinău”, „Toamna aurie” și cu un splendid program artistic.

Pentru început le-am povestit legende din Basarabia: Legenda Chișinăului; Râul Bâc etc.

La întrebarea ce înseamnă Chișinăul pentru ei,copiii foarte entuziasmați au răspuns aproape într-un glas: Chişinău e un oraş de vis, este locul unde ne-am născut, unde creștem, unde am pronunţat primele cuvinte, am făcut primii paşi, unde suntem alinați de vorbele dulci ale mamei şi de razele blânde ale soarelui. Chişinăul este un oraș verde, într-un cuvânt un adevărat colț de rai cu locuri fermecătoare: muzee, teatre, parcuri, bulevarde, alei ce prin frumuseţea lor încântă privirile miilor de locuitori şi oaspeți ai capitalei.

Am discutat despre Sectorul Botanica, unde locuiesc majoritatea copiilor prezenți în sală, despre bulevardele din sector, străzi, grădinițe, instituții de învățământ. Bucură faptul că micuții cunosc multe lucruri despre orașul lor drag.

Pentru sensibilizarea acestor suflețele care sunt în proces de acumulare de cunoștințe și emoții le vorbesc mai metaforic, că bătrânul Chişinău, cu povara anilor în spate, cu amintirea trecutului extrem de dificil, dar în final – glorios, este locul unde cerul este mai albastru, soarele luceşte mai tare, păsările mai frumos cântă, iar aerul are un iz plăcut de fericire. Chişinăul e ca o casă părintească pe prispa căreia mai stau şi astăzi doi bătrâni înălbiţi de ani şi de înţelepciune ce îşi aşteaptă cu drag şi dor copiii acasă, care le vor readuce zâmbetul pe faţă şi pacea în inimă.

Suntem mândri că locuim în Chişinău. Chişinău, Chişinău! Eşti un oraş ca în poveşti, eşti un oraş alb ca o floare de piatră, cu clădiri frumoase, ce se înalţă la cer. Eşti unul din cele mai verzi oraşe ale lumii. Ce plăcut este să te plimbi primăvara pe aleile umbrite de castani, să nu te mai saturi, respirând mirosul îmbătător al florilor de tei. Chişinăul este o făclie a nemuririi, o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru poporul moldav. Chişinău, este un oraş de vis!

Acestea fiind spuse micuții își prezintă programul pregătit cu atâta grijă și responsabilitate.

Un grup de copii vin cu scurte comunicări: Orașul Chișinău, este centrul principal administrativ, economic, științific și cultural al Republicii Moldova; Chișinăul ca oraș a luat ființă la începutul sec. XIX, pe locuri agricole și de pășunat; După 1800 apar primele case și străzi orânduite după un anume plan; Pentru prima data denumirea Chișinău este datată la 17 iulie 1436; Din punct de vedere administrativ Chișinăul este împărțit în cinci sectoare: Botanica, Buiucani, Centru, Ciocana, Râșcani; Orașul își are simbolistica proprie: stemă, drapel și imn. Drapelul simbolizează trecutul, prezentul și viitorul; Chișinăul ocupă locul 47 din cele 100 de orașe mari din Europa; Prima bibliotecă publică orășenească a fost deschisă în 1832; Monumentul lui Ștefan cel Mare a fost instalat în Grădina Publică la 29 aprilie 1928; Chișinăul este în Top 20 cea mai verde capitală a Europei; Cel mai mare parc ca întindere este Valea Trandafirilor; Iarna durează la Chișinău în medie 78 zile; Adevărata toamnă sosește la Chișinău în jurul datei de 20 septembrie…

Micuții recită versuri despre Chișinău, toamnă din creația poeților Grigore Vieru, Vasile Romanciuc, Gheorghe Vodă…. Un moment deosebit de frumos și emoționant l-au creat cântecele interpretate de copii. Părea că Sala Eminescu s-a umplut de muzică și voie bună. Conducătorul muzical, doamna Svetlana Ohladciuc este o adevărată comoară pentru grădiniță. Puritatea vocilor și intonația perfecta a copiilor demonstrează că aici se muncește mult și cu suflet. Au cântat mai multe melodii, compuse de Daria Radu pe versurile lui Ion Vatamanu. Plai moldovenesc, Toamna, Mulțumesc, plugare, Moldovioara mea, Te salut Chișinău.

La finalul manifestării directorul Centrului Eminescu, doamna Elena Dabija le-a mulțumit pentru această frumoasă evoluare și le-a dăruit câteva cărțulii pentru fiecare grupă să le citească și să învețe ceva nou…

A fost o adevărată sărbătoare cu momente de bucurie, stare de bine. Micuții emoționați și fericiți au mulțumit organizatorilor.

Larisa Arseni. Maestru în artă, bibliotecar.

 

 

 

 

 

 

 

 

.

Un gând frumos pentru Eminescu

O vorbă din popor spune: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”

          La Centrul Academic Internațional Eminescu toate zilele sunt bune și frumoase, în special dacă ne vin vizitatori, ce ne aduc bucurie și satisfacție de la munca pe care o facem. Suntem o bibliotecă care în permanență valorifică și promovează inestimabila opera eminesciană, implicit cu toate categoriile de vârstă.

Ziua de astăzi a fost una deosebită pentru că a continuat șirul sărbătorilor de omagiere a celui mai drag poet al neamului Mihai Eminescu. I-am avut ca oaspeți pe preșcolarii de la Grădinița nr. 40, grupa 14, cu un nume de floare „Viorelele”. Copii frumoși, deștepți, curioși și plini de haz. Însoțiți și îndrumați de cele, care zi de zi își aduc aportul la educarea și formarea acestor suflețele de copil, doamnele  Stela Purici, Angela Purici-Timotin (educatoare), Svetlana Ohladciuc (conducător muzical), Tatiana Vasilachi (ajutor de educator).

Am discutat despre Eminescu copilul, dar și despre faptul, cum un om care ar fi împlinit 169 de ani de la naștere, este pomenit atâta timp, este păstrat în amintire. Copiii sunt foarte ingenioși și participativi, s-au dat cu părerea, mai mulți au zis că trebuie să faci mult bine ca lumea să te țină minte atâta timp. Am vorbit și despre pâinea pe care fiecare om și-o plămădește la început de viață, îmbogățind-o pe parcurs cu noi componente și dacă este o pâine bogată ajunge să guste din ea și alte generații.

Copiii au ținut cu tot dinadinsul să-i aducă un  omagiu poetului printr-un recital muzical-literar. Și-au început evoluarea cu un frumos cântec conform timpului „Fulgi de nea”, au urmat apoi „Somnoroase păsărele”, „Codrule, codruțule”…Vocile lor au umplut sala de melodie, creând o atmosferă feerică.   La fel de frumos  s-au impus și cu recitalul de poezie. Acestea au fost selectate cu mare grijă, iar copiii le-au declamat expresiv, cu emoție și dăruire. Iată câteva din ele: „Pe lângă plopii fără soț”, „La mijloc de codru des”, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, „Vezi rândunelele…”, un fragment din poemul „Călin…”, o poezie filozofică „Peste vârfuri”, „Lacul”, fragment din poemul „Luceafărul”,  „La steaua”,  poezii mai puțin cunoscute, inspirate din folclor: „O inimă ce suspină”, „Nu sunt prea mic”, „Mândro, mândro” etc.

Doamna, director Elena Dabija le-a arătat o carte minusculă, numită,  carte-liliput, dăruită recent Centrului Eminescu și ce-a mai mare carte pe care o deținem în bibliotecă.

Le-am sporit interesul pentru Eminescu și opera lui. Am făcut poze în incinta bibliotecii și la bustul  poetului. Satisfacția a fost reciprocă. Astfel de momente ne dau speranța că tot ce se face frumos și din inimă e spre binele tuturor.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Privitor ca la teatru tu în lume să te-nchipui…

Din cele mai vechi timpuri oamenii aveau tendința să-și ascundă chipul sub mască. Acest obicei se manifesta din plin În perioada sărbătorilor de iarnă,  în ajun de Crăciun și Anul nou mai ales.  Și astăzi această frumoasă și distractivă tradiție este prezentă în viața românilor de pretutindeni în preajma sărbătorilor de iarnă. Sub aceste misterioase măști întotdeauna s-au ascuns prototipi de personaje existente în realitatea obiectivă, fiind reprezentată în același timp și comuniunea dintre om și natură..

În același context, măștile pot fi folosite și în înscenările unor povești, poeme și alte textulețe. Astăzi la Centrul Academic Internațional Eminescu s-a produs o adevărată paradă a măștilor, confecționate cu mare măiestrie și profesionalism de Pictorul grafician și ilustrator de cărți, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, doamna Elena Leșcu. Micuții de la Grădinița nr. 40, grupa 9, ghidați de doamnele educatoare Ana Diaconu  și Olesea Pustovit au înscenat povestea „Telefonul” de scriitorul rus   Cornei Ciucovschi.

Copiii au purtat măștile unor animale și păsări, care pe parcursul spectacolului se adresau la medic cu diverse problemuțe de sănătate. Aici am întâlnit cocostârci, epurași, un crocodil, un hipopotam care a căzut în mlaștină și cere ajutor, o cămilă, un elefant, elegantele căprioare, o cămilă, ursulețul mormăind, girafa, foca, purcelușul și alte ființe necuvântătoare, dar personificate de autor. Micuții s-au prezentat ca niște adevărați artiști care și-au intrat în roluri.

A fost distractiv și interesant, nu doar pentru copii, dar și pentru mămicile și bunicile prezente în sală.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Copilăria – adevăratul paradis al inocenței

„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate în lumină, ieșită din întuneric, nespus de uluitoare, de nouă și proaspătă” (Grigore Vieru).
Copilăria este poate cea mai frumoasă etapă a vieții, de care ne amintim cu drag. Ciudat este faptul că din această perioadă nu avem decât amintiri plăcute, iar Inocenţa şi naivitatea fac din copilărie o lume fericită, înconjurată de bine şi apărată de puritate. Copilăria este cu adevărat paradisul inocenţei, un paradis pe care, odată cu maturizarea îl pierdem ireversibil.
„Orice copil are un nume, / Orice copil are o zi, / Lumina lui aprinsă-n lume / De noapte ne-ar putea păzi. / Orice copil are o țară, / Orice copil are părinți, / Descoperind din vară-n vară / Alt joc al pașilor cuminți. / Orice copil are o cale, / Orice copil are un gând, / Călătorind pe cer la vale / Și printre spini din când în când. / Orice copil are un leagăn, / Orice copil crede-n povești, / Adăpostind o lume-ntreagă-n / Curații ochi copilărești. / Orice copil are o mare / Pe care-și poartă barca lui, /Dar nu se-așteaptă să coboare / La țărmul mării nimănui. / Orice copil culege fluturi, / De dorul unei mângâieri, / Și-ntoarce vremea la-nceputuri / Cu teama de-al rosti pe „ieri”. / Orice copil se poate face / Și floare, și păun, și cerb, / Silabisind cuvântul pace / Pe limba fiecărui herb. / Orice copil are sub gene / Și stropi de rouă și ghețari, / Hrăniți din legile viclene / Din jocul unor oameni mari. (George Tărnea)

Se apropie cu pași rapizi vara și chiar în prima zi 1 iunie sărbătorim Ziua Internațională a Copilului. Ziua copilului a fost menționată pentru prima data la Geneva, la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor în august 1925, la care 54 de reprezentanți din diferite țări au adoptat Declarația pentru Protecția Copilului. După această conferință, multe guverne au întrodus în rândul sărbătorilor ”Ziua Copilului”.
Ziua Copilului este o sărbătoare care ne îndeamnă să ne bucurăm de fiecare zi și clipă a vieții, precum cei mici. Să sărbătorim alături de copii, nepoții, frații și toți cei care ne înconjoară, să ne lăsăm inspirați de bucuria lucrurilor simple, să nu uităm de copilul din noi. Așadar, această zi este un bun prilej pentru a uita de toate grijile, pentru a ne aminti de „cea mai frumoasă iluzie” – copilăria.
Nu există limită de vârstă când vine vorba de a sărbători Ziua Copilului. Oricare dintre noi, copil sau adult, are voie să se simtă copil și chiar este necesar ca măcar o data în an să lăsăm în urmă cotidianul, să zâmbim curat și să simțim că ludicul înflorește în inimile noastre.
1 Iunie, Ziua Internațională a Copilului înseamnă multe bucurii pentru copii: jucării, dulciuri, jocuri și distracții în parcuri, prietenii noi, generozitate, dragoste, inocență, puritate, duioșie, pictură, desene pe asfalt, dansuri, plimbări, filme, urări, felicitări.
În societatea actuală, timpul a devenit o resursă critică, deficitară, atât la muncă, cât și acasă. Douăzeci și patru de ore par să nu mai fie suficiente, iar găsirea unui echilibru între viața personală și cea profesională este o provocare din ce în ce mai mare. Muncim mult și peste program, facem sacrificii pentru ca cei mici să aibă o viață mai bună. Dar de multe ori îi lipsim de ce e mai prețios pentru ei: prezența fizică a părinților lor. De aceea să ne străduim să fim cât mai mult posibil lângă ei pentru a le crea amintiri pentru o viață întreagă. Timpul petrecut împreună le va asigura copiilor un mediu armonios în care să crească și să se dezvolte și le oferă un set de valori și un model demn de urmat pentru când vor fi, la rândul lor, părinți.
Aceste gânduri despre Ziua Copilului, despre copii și adulți, am decis să le discutăm la Centrul Academic Internațional Eminescu cu micuții din grupele pregătitoare nr. 10 și nr. 14 de la Gradinița 40, cu un frumos titlu „Lumea Copilăriei”. Copiii însoțiți și îndrumați de educatoarele Rodica Vorta, Angela Purici-Timotin și Stela Purici și conducătorul musical, domna Svetlana Ohladciuc, care de fiecare data vin cu un program artistic deosebit.
Dealtfel, toți copiii au venit cu ceva interesant și frumos către această zi. Au pregătit mai multe cântece pe versurile lui Vasile Romanciuc, muzică Daria Radu și Mihai Ungureanu, cum ar fi: „Cristina”, „Note muzicale”, „Noapte de iarnă”, „Fără soare nu crești mare” etc. și mai multe poezii, care prezentau și anumite personaje. „Umbreluțele”, Vacanța mare”, „Doi iezi”, „Vara”, „Numărătoarea”, „Omul care cântă”, „Mierea”, „Ieduțul Mihai”, „Degețica”, „Ce vis să-mi aleg”, „Albinuța” și altele. Copiii au recitat frumos, expresiv, creând o atmosferă de bucurie și mare sărbătoare. Poezia „Lumea ta, copilărie” scrisă de V. Romanciuc a fost recitată cu multă emoție și simțire de Nadea „Lumea ta, copilărie, / Cea mai scumpă dintre toate /Are mulți zmei de hârtie / Și creioane colorate. / Lumea ta, copilărie / Cântă, joacă, versuri știe / Soarele o scânteiază / Plai de dor o priveghează. / Cer de pace o-nconjoară, / Glas de păsări, flori de vară/ Brâu de ape cristaline, / Zbor de harnice albine, / Dulcea mea, copilărie”.
Echipa Centrului Eminescu a încercat să le creeze o stare de bine să-I facă să înțeleagă că anume copilăria este cea mai frumoasă perioadă trăită de fiecare om și că dacă vom păstra copilăria mereu cu noi nu vom îmbătrâni nicicând. Și pentru că este perioada cireșelor le-am îndulcit sărbătoarea cu cireșe coapte și dulci, dorindu-le un 1Iunie în care să râdă, să se bucure și să redevină inocenți.
Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.