Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU, povești

Școala o invenție?

Înaintea conceptului de școală descris drept grupul de persoane adunate laolaltă pentru a învăța ceva de la un mentor, a existat bineînțeles conceptul de maestru și ucenic, educator și învățăcel, acestea încă din cele mai vechi timpuri. Școala însă a apărut în Antichitate. Chiar pentru oamenii de știință a fost imposibil de datat din punct de vedere arheologic care a fost prima școală din lume, este însă pe deplin acceptat faptul că școli au apărut cam în aceeași perioadă atât în Grecia antică precum și în Roma antică, în China și India acelorași vremuri, o perioadă de semnificativă dezvoltare culturală.
În Grecia antică cea mai veche școală cunoscută este Academia – școala de filozofie a lui Platon, înființată în jurul anilor 385 î.Hr, cursurile având loc într-o grădină cu măslini de la marginea Atenei. Nici o legătură cu studiile superioare descrise prin termenul academie în prezent.
La Roma educația copiilor era dată de catre părinți și tutori, cei mai avantajați fiind bineînțeles cei care aveau părinți bogați. Primele școli în capitala pe atunci Republicii, au apărut tot în secolul al 4-lea î.Hr., rolul lor fiind acela de a oferi copiilor o educație rudimentară și îndemânări de socializare, înființarea lor fiind posibilă odată cu oferirea de drepturi plebeilor și ridicarea unora dintre acestora în clasa politică de la Roma.
În India, copii între 8 și 12 ani se mutau din casa părintească în cea a unui Guru, locuința acestuia fiind numită și Gurukul, o formă de școală în care profesorul și elevii trăiau împreună, guru învățându-i pe copii iar aceștia ajutându-l în viața de zi cu zi (gătit, spălat, etc), nefiind făcute diferențe pe baza clasei sociale din care copiii proveneau. Educația avea loc până la vârsta de 25 de ani, școala fiind finanțată din donațiile membrilor comunității. De asemenea, până la acea vârstă, studenții nu aveau voie să se căsătorească și să părăsească școala.
În China au fost găsite dovezi ale unor forme de organizare în scopul acordării de educație din partea unor profesori către discipoli însă aceste sunt neconcludente. Este posibil ca beneficiarii acestor școli să fi fost nobili educați în una din cele șase arte cunoscute în China antică: Confucianismul, muzica, tirul cu arcul, manevrarea carelor de luptă, caligrafie și matematica, existând școli pentru fiecare dintre aceste ramuri.
Primul sistem formal de învățământ a fost cel inițiat în Imperiul Bizantin începând cu anul 425 d.Hr., școli primare dedicate educării tinerilor, existând pe atunci o regula conform căreia personalul militar cu funcții și responsabilități superioare trebuia să aibă cel puțin studii primare. De asemenea școlile erau menite să educe oameni care mai târziu să ocupe funcții administrative în cadrul imperiului, fapt ce a și permis de altfel dezvoltarea semnificativă a imperiului. Sistemul de educație a fost permanent îmbunătățit până la prabușirea imperiului survenită în anul 1453.
În secolul 9 a apărut conceptul de Madrasa în cultura islamică, desemnând școli ce activau pe lângă moschei și având ca scop educarea copiilor în diverse arii: scris, caligrafie, matematica, arta războiului, călărie, arte martiale, medicina, etc.
În ceea ce privește educația superioară, universitatea din Fas (Maroc), înființată în anul 859 este considerată cea mai veche universitate din lume, altele fiind fondate în 959 la Cairo (Egipt) și 1088 la Bologna (Italia).
Sursa: http://tendintein.ro/cine-a-inventat-scoala/
Reclame