Cu divina iubire Dăruind nemurire, Hristos a înviat, Cu adevărat a înviat.
Ștefan Sofronovici, scriitor, specialist la CAIME
Când aşteptăm pe un om drag să vină de prin străini, spunem că îl aşteptăm ca pe ziua Paştelui –această sărbătoare prin care toţi creştinii se bucură de învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Îmi amintesc cât farmec avea în copilărie venirea Paştelui. Cu câtă nerăbdare aşteptam această sărbătoare şi câtă bucurie ne aducea venirea ei. Câtă importanţă i se dădea în familie acestei sărbători şi pregătirii pentru ea. Aproape de Paşti se făcea curăţenie generală prin ogradă şi prin casă, mama dădea cu var şi făcea curat. Pentru Sfintele Paşti ne cumpărau părinţii haine noi şi încălţăminte. Aproape de Paşte mama strângea stativele şi punea în casă păretare noi sau vreun ţol nou. Era lung şi greu drumul spre Paşti, căci trecea prin Postul Mare. Îmi aduc aminte că era tare săţios. De cum se terminau câşlegile, făceam Lăsatul Secului şi se începeau cele şapte lungi săptămâni de post. Mama ne lua cu binişorul, iar tata ne mai strunea şi aşa întâmpinam Pastele la capătul aşteptărilor noastre, şi aşa ni se împlineau multe dorinţe şi vise în ziua de Paşti. Şi de aceea ne bucuram nespus de mult şi eram fericiţi. Eram răsplătiţi cu daruri şi bucurii pentru îndurarea noastră. Abia mai târziu am înţeles semnificaţia Învierii Domnului. Abia mai târziu am înţeles că aceasta e sărbătoarea triumfului vieţii asupra morţii, asupra păcatului aducător de moarte. Căci Biserica Ortodoxă ne învaţă că cei care au pornit pe drumul mântuirii şi al învierii sunt chemaţi să moară ca oameni vechi ai păcatului şi să-şi ducă crucea, urmând calea lui Hristos. Apostolul Pavel a scris: „Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus; să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului”. (Efeseni, capitolul 4, versetele 21-24). Pentru aceasta a suferit Isus Hristos şi a pătimit, ca să ne mântuiască şi învierea Lui ne dă speranţe în viaţa veşnică. Este păcat că în ultimii ani nu mai aşteptăm, aşa ca înainte, Sfintele Paşti şi nu ne mai putem bucura aşa de sincer. Satana, prin regimul comunist şi ateist, ne-a împuţinat mult credinţa noastră dreaptă şi a pus, în mare parte, stăpânire peste sufletele noastre. În aşteptarea Paştelui, e bine să ne rugăm Domnului pentru noi şi pentru aproapele nostru: „Hristos a înviat!”