Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU

Am inventat:…

Tamim Ansary, un renumit scriitor american de origine afgana, a intocmit  o lista cu cele mai importante inventii din istoria omenirii.
Referindu-se la modul de selectare a celor mai mari 10 inventii ale omului, Ansary a explicat pentru postul de televiziune NBC ca, desi nu a trecut pe lista pistolul, telescopul sau avionul, de pilda, inventiile clasificate de el s-au impus de-a lungul secolelor prin utilitatea maxima si perspectivele revolutionare in fiecare domeniu in parte. Un criteriu esential in selectie l-a reprezentat impactul si implicatiile utilizarii produsului inventat asupra vietii de zi cu zi. Tricoul, ciocanul, rotile de la masina, vaporul, bancnotele, cerceii, tranzistorul, microcipurile… si lista poate continua la nesfarsit. Insa nu acestea sunt principalele 10 inventii ale omenirii.

Iata lista lui Ansary si cateva explicatii pentru fiecare inventie in parte:

1. CEASUL 
Inainte de aceasta descoperire, timpul era inseparabil de evenimente, cel mai important fiind considerat rotirea Pamantului in jurul Soarelui. Pe vremuri, in antichitate, exista doar „timpul local”, nu se stia de GMT. Daca iti dadeai intalnire cu cineva, nu exista „sfertul academic”, ci eventual „ne vom vedea la apusul soarelui”. Miscarea astrelor era cea mai sigura cale spre determinarea si organizarea timpului. Omul obisnuia pe vremuri sa citeasca informatiile in functie de fenomenele naturii, gesturile si obiceiurile animalelor s.a., pana la crearea unor obiecte rudimentare, dar care indicau cu precizie fiecare secunda. In jurul anului 300 i.C, preotii si astronomii asiro-babilonieni au impartit ziua in 24 de ore cu durata egala si au divizat orele in 60 de minute.
Se pare ca primul instrument folosit de om pentru a masura timpul a fost un orologiu solar, un fel de meridian inventat in Egipt in 2000 i.C. Acesta consta dintr-un obiect plat luminat de soare, care isi proiecta umbra pe un cadran pe care erau desenate punctele orare. Cateva secole mai tarziu s-a nascut adevaratul ceas, format dintr-un ax drept, numit gnomon, care isi proiecta umbra pe un plan orizontal. Observand pozitia umbrei, care se muta de la est spre vest, urmarind traiectoria soarelui, oamenii reuseau sa stabileasca ora. Tot egiptenii au inventat un alt ceas, si anume orologiul cu apa.
Apoi, s-a ajuns la inventarea clepsidrei si, ulterior, a ceasului care functioneaza pe baza unui sistem mecanic. Primele ceasuri mecanice au fost construite in Europa in jurul secolului al XlII-lea. Acestea masurau timpul actionand o sonerie in anumite momente ale zilei si inca nu aveau cadrane sau sageti. Cadranul a fost aplicat pentru prima data unui orologiu mecanic in 1364, de italianul Giovanni Dondi. Orologiul sau era dotat cu sapte cadrane care, in afara de faptul ca indicau ora, aratau si miscarea planetelor.
De o buna apreciere in epoca s-au bucurat ceasul cu pendula sau ceasul cu cuc. Si n-a mai fost decat un pas pana la aparitia ceasurilor electronice, orologii ultrasofisticate sau afisajele de pe desktop-ul computerului. Si asta pentru ca astazi traim in „era vitezei”, cand totul este planifica strict in agende, trebuie sa fim „la timp” undeva si avem mereu deadline-uri. Oare ce ne-am face fara ticaitul secundarului sau alarma ceasului?
2. WC-UL
Desi pare hilar, Tamim Ansary (autorul acestei liste cu cele mai importante 10 inventii ale

omenirii) ne propune sa facem un exercitiu de imaginatie. New York City fara toalete!!! Hmm…. Greu de imaginat, nu-i asa?…. Si pentru asta trebuie sa le multumim britanicilor, care au inventat WC-ul. Astfel, anul 1596 consemneaza aparitiei primului WC cu apa, inventia lui John Harrington. Dupa 1900 a fost inventata si baia, incluzand toaleta, cada si tot arsenalul necesar igienizarii. Acum avem closete in curte, WC-uri ecologice in spatiul public, dar si toalete in care apa se trage singura si robinete cu senzori de miscare.

3. MASINA DE TIPARIT (TIPARNITA)
Masina de tiparit a lui Gutenberg, tipul mobil, a lansat … informatia colectiva prin intermediul presei scrise. Si nu doar atat. Prin intermediul tiparnitei a putut fi imprimata si multiplicata Biblia, dar si creatiile literare, descoperirile stiintifice, legile si tot ceea ce astazi reprezinta „cuvantul scris”. Umanitatea a inceput astfel sa-si scrie propria istorie si sa pastreze in memoria colectiva textualizarea evenimentelor fiecarei epoci.
4. IMUNIZAREA SI ANTIBIOTICELE 
Cu trei secole in urma, oricine putea cadea victima bolilor infectioase. In 1347, cand a

izbucnit epidemia de ciuma, in doar doi ani aproape jumatate dintre locuitorii Europei si-au pierdut viata. In 1800, principala cauza de deces in Occident era tuberculoza. In prezent, infarctul miocardic, cancerul sau atacul cerebral sunt principalele cauze care au scurtat media de viata la 70 de ani. Iar afectiunile respiratorii cronice, datorate in principal fumatului, fac extrem de profitabila activitatea firmelor ce ofera servicii funerare. Si este pacat…

Imunizarea consta in a administra unei persoane sanatoase o mica cantitate de microbi inactivi responsabili de boala pentru care se doreste obtinerea protectiei. Acesti microbi invata organismul sa se apere si il imunizeaza astfel impotriva bolii. De la aparitia primelor vaccinuri (pe 14 mai 1796, Jenner a administrat cu succes primul vaccin realizat vreodata: vaccinul antivariolic), milioane de vieti s-au salvat o data cu posibilitatea imunizarii de bolile infectioase. In prezent, peste 20 de boli pot fi prevenite prin intermediul vaccinurilor.
In ce priveste antibioticele, acestea sunt substante chimice organice produse de microorganisme patogene. Dupa descoperirea microbilor de catre Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babes (tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni).
Termenul de „antibiotic” este folosit pentru o gama larga de compusi atat naturali, cat si sintetici, care au efect antibacterian. Antibioticele se impart in cinci clase: peniciline, tetracicline, macrolide, aminoglicoze si amfenicoli.
5. TELEFONUL
Nu-i asa ca e fantastic sa poti vorbi cu cineva dintr-un alt oras fara sa fie nevoie sa iesi din casa? Sau sa te plimbi pe strada si sa vorbesti la telefon cu oricine doresti?
In 1870, doi inventatori, Elish Gray si Alexander Graham Bell, amandoi in mod independent, sunt considerati inventatori ai telefonului. Dupa o batalie faimoasa in justitie, Bell a fost declarat inventator al telefonului. In 1878 a fost infiintata prima centrala manuala. Dupa 1893 au inceput sa apara mai multe companii de telefonie si dezvoltarea acestui serviciu a luat amploare. S-au inventat centralele automate si amplificatoarele, dispozitive care primeau semnalele electrice si le trimiteau mai departe.
La putin timp dupa inceperea celui de-al doilea razboi mondial, apare si prima varianta (este adevarat, extrem de primitiva ) a telefonului mobil. Oficial insa, pe 3 aprilie 1973, dr. Martin Cooper (unul dintre managerii companiei americane Motorola), a fost prima persoana care a initiat primul apel de pe un telefon mobil. Abia in 1983 a aparut primul telefon mobil destinat comercializarii.
6. CURENTUL ELECTRIC
Electricitatea exista de la crearea materiei, intrucat materia este formata din atomi, care contin particule incarcate electric, numite protoni si electroni .Vechii greci stiau ca, frecand o bucata de chihlimbar cu o bucata de panza, aceasta va atrage obiecte usoare, dar nu aveau o explicatie a acestui fenomen. De fapt, frecarea genereaza electricitate. Prima alimentare publica cu energie electrica a aparut la sfarsitul anilor 1800.
In 1879, Thomas Edison a conectat lampa la circuitul electric, aprinzand pentru prima data „lumina”.Asa s-a nascut becul electric cu filament de carbune una din cele mai mari inventii ale secolului al XIX-lea. Omul de stiinta italian Alessandro Volta a inventat prima baterie, inventie care a condus la utilizarea electricitatii pentru iluminat la sfarsitul secolului XIX, iar Nikola Tesla a inventat curentul alternativ, care a facut posibila transmiterea electricitatii pe distante lungi.
7. AUTOMOBILUL
Prima constructie considerata vehicul, in sensul de constructie destinata transportului, a

fost targa purtata de oameni. Apoi, aceasta a evoluat si a aparut un nou mijloc de transport – tractiunea animala. Astfel, targa a fost inlocuita de caruta, iar odata cu domnia lui Ludovic XVI, au aparut calestile, berlinele, cabrioletele, etc., ce reprezentau rangul si puterea economica a nobililor care le posedau.

In anul 1769, Francois Cugnot a construit primul autovehicul dotat cu un motor cu abur. O prima varianta de cod rutier apare pentru prima data in Anglia sub numele de „Red Flag Act” in 1865, care obliga vehiculele sa circule cu o viteza de 2 mile in orase si de 4 mile in afara oraselor. Dupa aparitia motorului cu ardere interna, cu pistoane in miscare rectilinie, alternativa, putem vorbi in adevaratul sens al cuvantului de aparitia automobilului.
Adevaratul stramosi al automobilului este reprezentat de motorul si autovehicolul inventate de Etienne Lenoir: motorul cu gaz brevetat in 1860. O alta inventie importanta este reprezentata de motorul cu autoaprindere, brevetat de Rudolf Diesel in 1892. Adevaratii pionieri in constructia automobilului sunt considerati Lenoir, Delamare – Deboutterville, Daimler, Benz si Ford. Odata cu ei apar si firmele specializate in constructia automobilului.
Prima firma se numea „Panhard – Levassor” si a fost fondata in anul 1845, folosind motoare Daimler. In 1898, apare firma Peugeot, care va construi si un motor cu acelasi nuume. Firma Renault isi are inceputurile in anul 1899 si a scos pe piata primele automobile de constructie proprie in anul 1902. Uzinele Fiat si-au deschis portile in anul 1899, urmate de Mercedes, in anul 1900. Primul automobil al firmei Rolls Royce a aparut in anul 1903. In anul 1908, apare in Europa automobilul Ford T, primul automobil produs in milioane de exemplare.
Dupa ce au fost inventate masinile, drumurile au fost imbunatatite. Dupa ce au fost refacute soselele, orasele s-au impartit in suburbii si centru. Au aparut navetistii. Si, in vreme ce industria automobilistica s-a dezvoltat, cea petroliera pur si simplu a explodat. Barilul de titei a devenit laitmotivul existentei noastre – prin influenta sa asupra preturilor la alimente si toate produsele si serviciile -, dar si principala moneda de schimb in jocurile economice si politice nationale si internationale.
8. TELEVIZORUL
Acest obiect atrage atentia mai mult decat orice alt obiect mobilier din sufragerie. Specialistii in neuropsihiatrie au constatat chiar ca televizorul a reusit sa modifice structura creierului uman, determinand formarea unor noi circuite neuronale in functie de stimulii din mediul exterior, cum ar fi de plida „privitul la televizor”, televiziunea fiind mult timp principala sursa de informatie si de divertisment.
Dupa ce inventatorii au gasit cai de transmitere a sunetului prin radio si telefon, au inceput sa caute metode de transmitere a imaginii. Doi inventatori independenti au pus bazele sistemului de televiziune: Philo Farnsworh si Vladimir Zworykin. In 1927, Philo a transmis primele imagini electronice in laboratorul lui din San Francisco. Imaginile au fost o simpla linie neagra care doar a fost rotita ca sa se vada daca televiziunea poate inregstra si produce miscarea ei. Primul televizor s-a vandut in Statele Unite in 1938. Din 1960 s-au introdus: televiziunea color, sunetul stereo, si a aparut televiziunea prin cablu care permite receptionarea mai multor canale de televiziune de la mai multe statii.
Astazi dependenta de televizor (de la clasicul tub catodic la ecrane cu plasma de 80 de inci) are efecte nocive asupra sanatatii: obezitate, autism, boli cardiovasculare, diabet, tulburari de vedere, deficiente auditive etc.
9. CALCULATORUL (PC)
Nu departe de televizor si efectele sale negative determinate de folosirea in exces este…

computerul. El poate fi considerat cel mai bun prieten al omului modern: iti ofera jocuri online sau stocate pe hard-disk, te lasa sa-ti faci playlist-uri cu melodiile preferate, iti gazduieste foldere cu tot felul de informatii personale, iti permite sa corespondezi prin emailuri cu o multime de prieteni si cunostinte si iti tine evidenta cheltuielilor lunare. E un fel de … factotum, nu-i asa?

Prima masina veritabila de calcul a fost inventata de matematicianul Blaise Pascal in anul 1642. Pentru realizarea calculelor de adunare si scadere era folosit un sistem de roti dintate, deci principiul de functionare era mecanic. In 1671, Leibnitz a construit o masina care putea sa efectueze si operatii de inmultire, iar in 1820 De Colma a realizat prima masina cu patru operatii. Matematicianul englez Charles Babbage a introdus in masina sa analitica si un bloc de memorare care consta din perforatii in cartela si care pastra datele care urmau sa fie prelucrate si respectiv datele de calcul intermediare. In America, in 1879 James Ritty a inventat prima masina de marcat care calcula, inregistra si controla vanzarile.
In 1924 a fost creat International Business Machines Corporation – IBM – fiind si astazi cea mai mare companie de calculatoare din lume, careia i se datoreaza deschiderea pietei de computere personale (PC – IBM compatibile). Profesorul Howard Aiken de la Universitatea Havard, impreuna cu specialistii firmei IBM, a construit in 1940 prima masina electromecanica complexa de calculat, numita Mark 1.
La cererea armatei SUA a aparut primul calculator electronic, ENIAC (Electronic Numeric Integrator and Computer). El a fost realizat la Universitatea din Pennsylvania sub conducerea savantilor Mauchly si Eckert si a intrat in functiune in anul 1955. Acest calculator cantarea 30 tone, avea cca. 45 m lungime si era construit din18.000 de tuburi electronice. Putea sa execute 5.000 de adunari sau scaderi cu 10 cifre pe secunda, depasind de 1.000 de ori rapiditatea celor mai performante masini de calcul electromecanice.
10. INGINERIA GENETICA SI INTERNETUL
In ultimele secolele, atat de multe inventii au dus la regandirea potentialului uman, incat ar trebui elaborata o imensa enciclopedie pentru a le mentiona pe toate si, eventual, lista ar trebui actualizata saptamanal. Dar printre cele mai noi si mai influente descoperiri ale omenirii se numara INTERNETUL – locul de nastere a „creierului umanitatii” si a comunicarii virtuale fara limite.  In fine, ingineria genetica completeaza armonios aceasta metamorfoza a omului intr-un „produs”.

Si asta pentru ca nici una dintre stiintele secolului XX n-a generat, poate, discutii mai contradictorii, temeri mai profunde sau valuri de entuziasm mai mari decat Genetica. Aceasta stiinta s-a nascut in 1928 din nevoile acute ale microbiologiei (bacteriologie), agriculturii si zootehniei. Ingineria genetica implica manipularea materialului genetic (ADN) din gameti sau embrion in scopuri terapeutice. Organismul uman este compus din doua tipuri de celule: reproductive (gametii) si cele somatice (nereproductive). Nucleul celulei somatice contine 46 de cromozomi (23 de perechi).
Astazi traim intr-o lume in care limitele cunoasterii se extind tot mai mult si tot mai departe (clonarea, transplantul de organe, OMG-uri), atat de departe incat se poate spune ca omul a reusit sa-si controleze mediul genetic si, poate, ereditatea.
Anunțuri
Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU

Rucsacul și el o invenție…

Rucsacuri au existat de cand oamenii au decis ca e mai usor sa cari greutati mari in spate.

Una din modalitatile inedite de carat, era sa folosesti un sac, cu bretele atasate. Acest tip de rucsac a fost folosit de oameni ca George Washington Sears (poreclit Nessmuk), un scriitor sportiv din anii 1800 si Horace Sowers Kephart, scriitor american de calatorii si librar, la sfarsitul anilor 1800, inceputul 1900.
O alta modalitate era folosirea unui cadru cu bretele, de care se lagau butoaie, echipament, cutii si asa mai departe.
Ambele modele istorice au evoluat, sau mai bine spus, au inspirat rucsacul modern cu cadru interior, sau exterior.
Ca la majoritatea inventiilor umane, pentru nevoi foarte presante, rucsacul a aparut, a fost inventat si reinventat, probabil, in mai multe parti ale lumii, in diferite perioade. Unul dintre primele rucsacuri atestate istoric este rucsacul lui Otzi, corpul caruia a fost gasit inghetat in Alpi. Otzi vine de fapt de prin anul 3300 inaintea erei noastre. Nu se stie cu exactitate cum arata rucsacul sau, din cauza deteriorarii, insa o reconstructie ar putea arata asa:
Recreatie a posibililui rucsac Otzi
Pentru a fi total deschis cu tine, piesele descoperite langa Otzi, puteau sa faca parte dintr-o racheta de zapada. Nu suntem siguri, dar in acelasi timp, ar fi putut sa fie rucsacul din poza de mai sus.
Primul rucsac cu cadru exterior, prezervat si folosit la scara larga, vine din Norvegia, anii 1800. Rucsacul din poza de mai jos dateaza din anul 1880. Practic, era un rucsac folosit la vremea aceea, la care s-a adugat acel cadru de lemn.
rucsac norvegian
Primul rucsac cu sistem de spate patentat a fost realizat de Colonelul Merriam in 1886, dar nu a fost folosit la scara larga datorita greutatii sale.
rucsac merriam
Urmatorul rucsac patentat este designul lui Ole F. Bergan in 1908.
Ole-BerganAcest rucsac a avut un impact foarte mare asupra viitorului in designul de rucsacuri. Acesta era similar in design cu rucsacuri utilizate de Kephart si Nessmuk, dar adauga un cadru metalic, inlocuind cadrul de lemn al rucsacului din 1880, prezentat in articolul precedent.
Cadrul de metal era realizat dupa forma corpului si desi nu prezenta curea de sold, faptul ca piesa de la brau era curbata, permitea transferul greutatii, macar partial, pe solduri.
Inainte de acest design, Ole F. Bergan realizase un rucsac cu cadrul fabricat din nuiele de ienupar.
Apoi, in 1922, Lloyd F. Nelson a patentat rucsacul Trapper Nelson. Acesta era inspirat din modele folosite de amerindieni, deci a evoluat separat de cele norvegiene. Acest Trapper Nelson seama foarte mult cu reconstructia rucsacului lui Otzi.
Rucsacul Trapper Nelson
Acest rucsac avea un cadru intreg si se putea atasa la el un sac. Datorita lipsei pieselor curbate, la acest rucsac un mare dezavantaj era ca toata greutatea era sustinuta de umeri si de asemenea, era foarte, foarte rigid, impiedicand miscarile naturale ale corpului. Desi a avut succes comercial, acest tip de rucsac era mult mai putin avansat ca cel realizat de norvegianul Bergan.
Urmatorul pas in dezvoltarea unui rucsac modern, foarte apropiat de ceea ce folosim acum, apare in 1952, cand Asher Kelty si Nana Kelty au inceput sa fabrice rucsacuri in garajul propriu. Aceste rucsacuri aveau un cadru extern, realizat din aluminiu si de asemenea prezentau o curea de sold, care permitea transferul de greutate de pe umeri, pe solduri.
rucsac kelty
De aici, practic incepe istoria rucsacurilor tehnice moderne. Asa s-au pus bazele transportului de greutati mari, in confort ridicat. In timp, au aparut o multime de sisteme de spate diferite, ca Spine Carrying System la GlittertindHelium la rucsacul cu acelasi nume, sau sistemul hibrid pentru Forest 40 de la Prima; fiecare cu avantajele si dezavantajele lor.
Sursa: https://www.proalpin.ro/blog/o-scurta-istorie-rucsacuri-modern-continuare/
Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU, povești

Școala o invenție?

Înaintea conceptului de școală descris drept grupul de persoane adunate laolaltă pentru a învăța ceva de la un mentor, a existat bineînțeles conceptul de maestru și ucenic, educator și învățăcel, acestea încă din cele mai vechi timpuri. Școala însă a apărut în Antichitate. Chiar pentru oamenii de știință a fost imposibil de datat din punct de vedere arheologic care a fost prima școală din lume, este însă pe deplin acceptat faptul că școli au apărut cam în aceeași perioadă atât în Grecia antică precum și în Roma antică, în China și India acelorași vremuri, o perioadă de semnificativă dezvoltare culturală.
În Grecia antică cea mai veche școală cunoscută este Academia – școala de filozofie a lui Platon, înființată în jurul anilor 385 î.Hr, cursurile având loc într-o grădină cu măslini de la marginea Atenei. Nici o legătură cu studiile superioare descrise prin termenul academie în prezent.
La Roma educația copiilor era dată de catre părinți și tutori, cei mai avantajați fiind bineînțeles cei care aveau părinți bogați. Primele școli în capitala pe atunci Republicii, au apărut tot în secolul al 4-lea î.Hr., rolul lor fiind acela de a oferi copiilor o educație rudimentară și îndemânări de socializare, înființarea lor fiind posibilă odată cu oferirea de drepturi plebeilor și ridicarea unora dintre acestora în clasa politică de la Roma.
În India, copii între 8 și 12 ani se mutau din casa părintească în cea a unui Guru, locuința acestuia fiind numită și Gurukul, o formă de școală în care profesorul și elevii trăiau împreună, guru învățându-i pe copii iar aceștia ajutându-l în viața de zi cu zi (gătit, spălat, etc), nefiind făcute diferențe pe baza clasei sociale din care copiii proveneau. Educația avea loc până la vârsta de 25 de ani, școala fiind finanțată din donațiile membrilor comunității. De asemenea, până la acea vârstă, studenții nu aveau voie să se căsătorească și să părăsească școala.
În China au fost găsite dovezi ale unor forme de organizare în scopul acordării de educație din partea unor profesori către discipoli însă aceste sunt neconcludente. Este posibil ca beneficiarii acestor școli să fi fost nobili educați în una din cele șase arte cunoscute în China antică: Confucianismul, muzica, tirul cu arcul, manevrarea carelor de luptă, caligrafie și matematica, existând școli pentru fiecare dintre aceste ramuri.
Primul sistem formal de învățământ a fost cel inițiat în Imperiul Bizantin începând cu anul 425 d.Hr., școli primare dedicate educării tinerilor, existând pe atunci o regula conform căreia personalul militar cu funcții și responsabilități superioare trebuia să aibă cel puțin studii primare. De asemenea școlile erau menite să educe oameni care mai târziu să ocupe funcții administrative în cadrul imperiului, fapt ce a și permis de altfel dezvoltarea semnificativă a imperiului. Sistemul de educație a fost permanent îmbunătățit până la prabușirea imperiului survenită în anul 1453.
În secolul 9 a apărut conceptul de Madrasa în cultura islamică, desemnând școli ce activau pe lângă moschei și având ca scop educarea copiilor în diverse arii: scris, caligrafie, matematica, arta războiului, călărie, arte martiale, medicina, etc.
În ceea ce privește educația superioară, universitatea din Fas (Maroc), înființată în anul 859 este considerată cea mai veche universitate din lume, altele fiind fondate în 959 la Cairo (Egipt) și 1088 la Bologna (Italia).
Sursa: http://tendintein.ro/cine-a-inventat-scoala/
Publicat în povești

Copilul și rolul cărții în viața lui

     „Lectura – spunea istoricul Nicolae Iorga – joacă un rol important în viața copiilor, un rol mai mare decât în viața celor vârstnici. Cartea citită în copilărie rămâne prezentă în amintire aproape toată viața și influențează dezvoltarea ulterioară a copiilor. Din cărțile pe care le citesc, copiii își formează o anumită concepție asupra lumii, cărțile formează la ei anumite norme de conduită”.

    Cartea este un izvor nesecat de informație de cunoștințe. Pășind pragul grădiniței, a școlii, copilul intră în lumea fascinantă a cărților. Ele vor deveni mijloace de joacă prin activitatea de colorat, vor fi răsfoite pentru frumusețea imaginilor despre lucruri minunate. Din ele vor fi citite copiilor poezii, povești, basme. Copilul va îndrăgi cărțile pentru că-i vor rezolva curiozități și-l vor amuza, îl vor capta cu faptele expuse. Crescând, va avea mai multe întrebări, va căuta răspunsuri, interesul cunoașterii și imaginația, spiritul de observație, vor înregistra ritmuri galopante în dezvoltarea lui.

    Mediul permanent al cărții îl vor ajuta pe copil să fie un elev bun. Din momentul când începe să citească această libertate de a citi îl ajută să pătrundă în captivanta lume a cărților, îl ajută să aibă acces la alte culturi, alte lumi, să călătorească pe alte continente și meridiane, să intre în lumea aventurii, a istoricului evoluției umane. Formarea personalității omului se datorează în mare cărților citite, rând pe rând, pe parcursul vieții.

    De aceea, cu cât mai devreme copilul pătrunde în lumea miraculoasă a cărților, cu atât șansele lui de a fi un cititor bun, un om inteligent, format intelectual, sunt mai mari.

      Aici se implică toți cei, din domeniul educației și  bibliotecile neapărat, ele astăzi și-au diversificat activitatea și nu se mai rezumă doar la împrumutul cărților.

   Centrul Academic Internațonal Eminescu are o colaborare strânsă și amplă cu majoritatea grădiniților din preajmă, dar și din alte cartiere, care vor să cunoască biblioteca noastră, iar noi suntem întotdeauna receptivi.

    De curând ne-au vizitat preșcolarii de la Instituția de Educație Timpurie „Floarea soarelui”, (Sectorul Centru), grupa nr. 5 „Îngerașii”, însoțiți de educatoarea Ludmila Erhan, Tatiana Crețu, ajutor de educator și mămica unui copil Svetlana Șarpe. Din timp am convenit  să le facem o lecție cu tema „Copilul și rolul cărții în viața lui”, fiindcă ei tocmai au în  program această temă.

    Și unde, dacă nu în bibliotecă, fără prea multe explicații teoretizate, le putem demonstra și arăta acea lume fascinantă și multicoloră a cărților. Curiozitatea lor nu are limite, dar orice curiozitate poate fi satisfăcută doar luând în mâini cărțile, răsfoindu-le cu explicațiile de rigoare.

     A ieșit o lecție interesantă, interactivă, având ca metodă de bază discuția, copiii au demonstrat că știu ce înseamnă carte, ce îi învață ea, cum trebuie s-o păstrăm, s-o îngrijim, ei știu cine sunt acei care scriu cărți pentru copii.

    Aflându-se în Centrul Eminescu era și firesc să vorbim despre poetul drag tuturor copiilor Mihai Eminescu. Le-am povestit basmul „Eminescu” de Geo Bogza, legenda „Darul lui Dumnezeu”, care i-a impresionat pe micuți, le-am arătat cea mai mare carte din bibliotecă, care încadrează mai multe poezii, însoțite de imagini din creația poetului. Am discutat, am recitat, ne-am dat cu părerea, unii copii au demonstrat că se lucrează cu ei mult la capitolul educație, au o gândire deschisă, clară, concisă, lucru care bucură enorm.

    Știm cu toții că doar cu ajutorul cărții am învățat să scriem și să citim, tot cu ajutorul ei ne-am îmbogățit vocabularul și ne-am relaxat călătorind într-o lume fantastică și plină de aventuri. În    concluzie, cartea este cel mai bun prieten al omului și fără ea omul nu ar fi fost unde este astăzi.

   La finele întâlnirii le-am pregătit o surpriză de care copiii s-au bucurat mult. Le-am pregătit „Diploma micului cititor”, pe care le-am înmânat-o în mod solemn, după care i-am înregistrat cu acte în regulă, în rândurile cititorilor bibliotecii noastre. A fost emoționant, interesant, micuții au rămas foarte mulțumiți și noi la fel, am rămas satisfăcuți.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Publicat în povești

Eminescu – spirit veșnic viu

       Savantul rus G.F. Morozov menționa: „Cartea reflectă ca o oglindă lungul șir de secole al vieții omenirii, istoria luptei sale pentru existență, pentru un viitor mai luminos, suferințele, bucuriile, înfrângerile și biruințele sale toate. Iubiți cartea, îngrijiți-o și citiți cât mai mult. Cartea ne este prieten credincios, de nădejde.”

      În cele ce urmează vom discuta despre carte, importanța ei în viața și formarea personalității fiecărui om. Despre spiritul eminescian care planează la Centrul Academic Internațional Eminescu în miile de pagini încadrate în volume lăsate de autor, dar și în volumele  scrise despre Eminescu, de aceea de fiecare data, când ne vin vizitatori indiferent de vârsta, noi vorbim despre cel mai mare poet al românilor și creația lui.

            Știm cu toții, cartea îndeplinește numeroase funcții. Între acestea cea mai înaltă menire a cărții e cea instructiv-educativă.

            Aceasta facem noi la toate activitățile organizate la bibliotecă. Încercăm să le cultivăm utilizatorilor noștri dragostea pentru lectură pentru cunoaștere, indiferent de categoria de vârstă, doar ne adaptăm la capacitatea de înțelegere a participanților.

            Zilele acestea am făcut mai multe întâlniri cu preșcolarii de la Instituția de Educație Timpurie nr. 216. I-am avut ca oaspeți pe „Ghioceii” din gr. a-14-a. Au venit însoțiți de Olga Munteanu, metodista grădiniței, Natalia Bociu, educatoarea, ajutorul de educator Lilia Procopiuc și Olga Chimerciuc, membră a comitetului de părinți.

            Micuții s-au arătat foarte isteți, ageri și receptivi. Cunosc multe despre bibliotecă, despre carte, despre atitudinea față de cărți și păstrarea lor. Știu cine este Mihai Eminescu, au demonstrate-o prin a recita mai multe poezii din creația lui: „Ce te legeni …”, „Revedere”, „Somnorose păsărele”, „La steaua”, etc. Maria-Luiza Chimerciuc, Stela Crivorucico, Vlad Rotaru și alți copii au recitat foarte expresiv. Am lecturat mai multe poezii dedicate cărții din creația poeților autohtoni, Vasile Romanciuc, Ianoș Țurcanu, Grigore Vieru, etc.

            Întâlnirile cu cei mici sunt întotdeauna interesante, vesele, ingeniozitatea lor ne dă noi idei de lucru. I-am  înregistrat, astfel numărul utilizatorilor a crescut numerar, dar credem că și spiritual.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.