Publicat în invitaţie la lectură

Invitație la lectură!

Nu rata să te numeri printre cititorii fideli a-i filialei Centrul Academic Internațional Eminescu.

afis invitatie

Reclame
Publicat în povești

Poveștile – o primă sursă în a te dezvolta!

Ne place să citim, să citim povești frumoase, cu învățăminte, pline de lecții practice. Ne place să citim, pentru că prin citit ne recreem și ieșim de sub tipare. Astăzi vă propunem spre lecturare o mică povestioară: 

NORA RĂSFĂȚATĂ

A fost odată un bîrbat și o femeie care aveau o singură fată. Era foarte frumoasă și părinții ei o răsfățau și nu-i dădeau voie să pună mâna pe nimic. Au venit cuscrii s-o ceară de noră, dar mama le spunea tuturora:

– Fiica noastră e tare răsfățată și nu știe să facă de nici unele. Când i se face frig, ea începe să strige: Apropiați-mă!, și noi atunci facem numaidecât focul în sobă și o apropiem de el ca să se încălzească.

Dar îndată ce se încălzește prea tare strigă: Depărtați-mă! și noi o luăm de lângă foc.

Cum auziră una ca asta, cuscrii își luară picioarele la spinare. Odată a mai venit un bătrân și a întrebat: – Am auzit că aveți o fată frumoasă. Am venit s-o cer de noră.

Mama fetei îi spuse și lui aceeași poveste:

– Bogdanka noastră este foarte răsfățată. Nu se pricepe la nici un fel de treabă.

Bătrânul spuse: – Păi așa cum ați învățat-o, așa ne vom purta și noi cu ea.

Au dat-o și au și făcut nunta.

Bătrânul avea trei fii și două nurori. A doua zi după nuntă toată lumea se apucară de lucru, numai Bogdanka stătea îmbodobită și nu punea mâna pe nimic. A venit și ora prânzului. S-au adunat cu toții și s-au așezat în jurul mesei. S-a așezat și Bogdanka. Celelalte nurori aduseseră mâncarea și puseră în fața socrului o pită mare. El o luă, o rupse în bucăți și o împărți.

– Dar pentru nora mai tânără? întrebă soacra.

– Ea nu-i flămânda, răspunse bătrânul. Când un om nu muncește, nu-i e foame.

– După masă se apucară cu toții din nou de lucru. Bogdanka ședea și nu punea mâna pe nimic. Se adunară din nou la cină. Socrul a luat pita, a rupt-o în bucăți și a împărțit-o.

– Dar pentru Bogdanka? făcu din nou soacra.

– Ea nu-i flămânda, răspunse bătrânul. Când un om nu muncește, nu  are poftă de mâncare.

Cinară, mai vorbiră despre trebile de a doua zi și se culcară. S-a culcat și Bogdanka, dar nu putea închide ochii de foame. Așteptă cu sufletul la gură să se lumineze de ziuă. Cum se crăpă de ziuă, se sculă pe tăcute, se spălă pe ochi, mătură curtea, mulse vacile, dădu drumul vitelor. Se treziră și ceilalți. Când dădură cu ochii de Bogdanka se uitară unul la altul și zâmbiră.

La prânz, cine puse masa cea dintâi și se așeză ultima? Bogdanka. Bătrânul rupse pita, îi dădu ei bucata cea mai mare și spuse: – Tu Bogdanka, astăzi ai muncit mai mult decât toți, de aceea îți dau ție bucata cea mai mare.

A trecut o săptămână, două. Bogdanka se trezea dis-de-dimineață și toată ziua n-avea astâmpăr. Se făcuse sprintenă și harnică. Nimeni nu muncea ca ea. În a treia duminică părinții ei au venit să vadă cum o mai duce fata lor răsfățată. Ai casei îi văzură de departe și ieșiră cu toții să-i întâmpine.

Bogdanka dădu fuga cea dintâi, deschise porțile și strigă:

– Mamă!….. Tată!… Coborâți cât mai repede din căruță și apucați-vă de treabă. Aici nu-i ca la voi; cine nu muncește nu mănâncă.

Vă las pe voi să vă faceți propriile concluzii.

Publicat în povești, scriitor contemporan

Elisabeta Lidia Hlib  o scriitoare îndrăgită de copii

Anul acesta este unul semnificativ pentru Lidia Hlib. La cei 75 de ani de la naștere, domnia sa face niște bilanțuri a frumoaselor realizări de peste ani. Centrul Academic Internațional Eminescu a decis, cu această frumoasă ocazie, să-i întregească sărbătoarea, organizând mai multe întâlniri de suflet, ore de lectură, prezentări de carte, pentru și cu dragii ei cititori – copiii, promovându-i cărțile frumoase și pline de esență.

            Am comasat ora de lectură și prezentarea cărților „Legendele Zânei Flora” și „Poveștile căsuței cu surprize”. Micuții din grupa pregătitoare „Foișor” de la Grădinița 106, împreună cu educatoarea, doamna Larisa Oancea, tocmai își începeau activitatea. Am avut o frumoasă surpriză chiar înainte de a intra în grupă. Mi-a atras atenția inscripția de pe ușă –  „Aici se intră cu zâmbetul pe buze”. Am scițat un zâmbet și am intrat, copiii m-au întâlnit cu un frumos cântec „Buna dimineața”. Vocile lor curate și melodioase creau o atmosferă de bine și bucurie. Frumoși copii avem m-am gândit.

            I-am salutat și le-am zis de ce am venit la ei în vizită. S-au bucurat că vor cunoaște o carte nouă și în viitorul apropiat se vor întâlni și cu scriitoarea Elisabeta Lidia Hlib. Le-am prezentat cărțile foarte frumos ilustrate, în culori mustoase, iar imaginile deosebite vin să completeze conținutul fiecărei povestioare. Le-am citit câteva din ele: „Căsuța cu surprize”, „De ce nu zboară omul”, „Legenda busuiocului și a crăiței”. Copiii au descoperit că sunt niște cărți foarte interesante din care putem învăța multe lucruri utile pentru viață. Abia așteaptă să meargă la școală să le poată citi singuri și cugeta asupra lor. Este important să-i intrigăm să-i provocăm cu mesaje interesante din cărți atunci copiii vor îndrăgi și mai mult lectura.

            A fost o dimineață minunată, care a dat tonul întregii zile. Zâmbetul, bunăvoința, vorba bună și domoală face minuni și dă roade frumoase.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar

20190201_093440