Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU, povești

„Leru-i ler, florile-s dalbe”

Vin sărbătorile de iarnă. Despre sosirea lor ne vestesc clinchetul clopoțeilor și febra pregătirilor care domină peste. Copiii îi scriu scrisori lui Moș Crăciun, care trebuie să reușească să pregătescă cadouri fiecăruia. În schimb ei pregătesc poezii și cântee despre iarnă și in primul rând colinde, cântece de stea, urături, sorcova, jocuri cu măști: căprița, ursul, căluții, mălăncuța etc.

Scopul și rostul colindelor este de a vesti gazdelor bucuria venirii sărbătorilor și de a-i îndemna să se trezească,  să aprindă luminile, să facă toate rânduielile ce se cuvin. Colindătorii vin cu alai, insistând să trezească gazda prin mesajul colindelor: „Sculați, sculați, boieri mari” sau „Ian sculați voi, ce dormiți”. Colindătorii le cer gazdelor să se trezească pentru a-i auzi pe îngeri „Cum le cântă de frumos / De nașterea lui Hristos.”

La Centrul Academic Internațional Eminescu există deja o tradiie frumoasă, an de an să vină cu un colind pentru Eminescu, toți partenerii, cu care colaborăm, de la cei mai mici la cei mai mari. Îi primim cu drag le vorbim despre semnificația acestor frumoase obiceiuri și tradiții strămoșești, care vin din vremuri străveci, și se perindă de la o generație la alta, și așa va fi mereu. De această dată ne-au venit în ospeție preșcolarii de la Grădinița nr. 40, grupele: „Păpădia”, „Margarete”, „Toporașii”, însoțiți de Vera Diocher, metodista, educatoarele, Lucia Manolachi-Negru, Mariana Macari și conducătorul muzical Svetlana Ohladciuc. Copiii foarte entuziasmați și veseli ne-au prezentat un program frumos de cântece: „Vine, vine iarna”, „Moș Crăciun e numai unul”, „Săniuța”, „Ninge”, „Bradul”, „Colind de Crăciun”. Au fost recitate și poezii: „Iarna”, „Moș Crăciun”, „Iubite Moș Crăciun”, „Te așteptăm Moș Crăciun”, „Săniuța”, „Anul Nou”, „Bradul”, „Dalbe salbe”, etc.

Este foarte important să păstrăm și să valorificăm colindele vechi, aceste nestemate autentice, care reflectă imagini ale vieții de odinioară a străbunilor noștri cu înălțimile lumii lor dumnezeești, viziunea feerică de viață pură și plină de armonie, de bucurie și de magie.

„Lăsați copiii să vină la mine și nu-i opriți.” Această zicere a Domnului ne face să înțelegem grija mare a Lui pentru copiii de pe Pământ. Domnul dorește ca urmașii noștri să meargă pe calea Adevărului, să avem copii înfrățiți cu Credința în Dumnezeu, cu Dragoste pentru tradițiile și obiceiurile noastre străbune. Misiunea întru realizarea acestor obiective ne revine nouă la toți, cei care ne ocupăm direct sau indirect de educația copiilor și tinerilor, apelând la metodele potrivite.

Atmosfera de sărbătoare creată de acești minunați copii ne bucură, ne sensibilizează și ne întărește în credința și speranța spre mai bine.

Le-am mulțumit mult. Fiind gazde bune le-am dat colaci și dulciuri pentru că așa o cere tradiția.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Această prezentare necesită JavaScript.

Reclame
Publicat în povești

„Moș Crăciun la ușă bate…”

Moș Crăciun la ușă bate / Ne-a sosit printre nămeți / Cu desagii plini în spate / La fetițe și băieți… Așa și-au început spectacolul la Centrul Academic Internațional Eminescu copiii din grupa „Buburuzele”, de la Grădinița nr.91, care au ținut neapărat să ne colinde și să-i aducă-n dar poetului drag Eminescu un colind strămoșesc. Îmbrăcați in straie naționale, emoționați au interpretat cu multă emoție și dăruire mai multe colinde: „Deschide ușa creștine”, „Colindă, colindiță”, „Noaptea de Crăciun”… Urătura tradițională și Sorcova. Băieții au dansat străvechiul dans „Călușarii”, apoi toți s-au încins la o sârbă, creând, astfel, o atmosferă feerică de sărbătoare. Le-am mulțumit copiilor, educatoarelor Lungu Natalia, Olga Tronciu, lucrătorului muzical Gheorghe Coca, dar și mămicilor care i-au însoțit, Olesea Popov și Stela Chetreanu și i-am  servit după obicei cu dulciuri. Preșcolarii au rămas mulțumiți și bucuroși, asigurându-ne că la anul vor învăța noi colinde, tradiții și obiceiuri de iarnă, care sunt cele mai frumoase din lume.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar

Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU, povești

Eminescu și frumoasa-i carte

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris / Încet gândită, gingaș cumpănită; / Ești ca o floare, anume-nflorită / În mâinile mele, care te-au deschis. (Tudor Arghezi)

           Pentru a realiza necesitatea în utilizarea cărții de către preșcolari cei care se ocupă nemijlocit de educația lor la grădiniță au decis să vină la bibliotecă, care este o casă a cărților și o bună prietenă a copiilor. 

       De această dată la Centrul Eminescu ne-au venit copiii de la Instituția de Educație Timpurie nr. 216, numită „Spicușor”, grupele pregătitoare nr. 10 și 11, „Albăstrica” și „Cicoare”,însoțite și diriguite de metodista Olga Munteanu, educatoarele, Elena Petușcan, Zinaida Rață, Ludmila Balan, ajutoarele de educator Elena Cebotari și Elena Rață. 

     Tradițional am discutat despre bibliotecă, despre carte apariția și drumul parcurs, despre cei care scriu cărțile, genurile de carte, despre cărțile pe care le deținem în biblioteca noastră și cum pot împrumuta cărți de la noi. Le-am vorbit despre Mihai Eminescu – cel mai drag poet, scurte date biografice ce țin de nașterea și copilăria și năzuințele poetului. 

     Moderatoarea le povestește momente de la nașterea unuia dintre vlăstarele familiei Eminovici, a nou-născutului Mihai. Dumnezeu să-l țină în viață pe Mihai și să ajungă departe! După botez, râdea prin somn micuțul și nașii știau, după o credință populară, că îl mângâie Maica-Domnului. Era un semn bun. S-a născut în zorii zilei la 15 ianuarie 1850 în familia Eminovicilor, boiernași din Moldova de Nord, fiind al șaptelea copil (o cifră magică), din cei unsprezece. Întruchiparea lui omenească, spun unii, poate fi de origine dumnezeiască, legându-se fabulos cu astrele. Atunci, în miezul viacului al XIX-lea, în plină iarnă geroasă, cu mantie superbă de omăt, pe cerul românesc răsărea Luceafărul. Casa părintească de la Ipotești, unde a copilărit Mihai, împreună cu frații și surorile, era un adevărat rai în inima naturii, fiind binecuvântata de Dumnezeu. Când a crescut mai mărișor hoinărea prin „natala vâlcioară”, împreună cu cei patru frați: Șerban, Niculae, Iorgu și Ilie. Aici, la Ipotești, în mijlocul codrului, sub cerul înstelat își petrece cei mai frumoși ani, plini de neastâmpăr și năzbâtii și fără de griji, viitorul poet Mihai Eminescu.

     Moderatoarea le povestește basmul „Eminescu” de Geo Bogza, discută cu ei despre suflet, despre sufletul bogat și cel sărac, recită în cor poezia „Somnoroase păsărele”, le prezintă arborele genealogic al familiei Eminovici, le arată cea mai mare carte din bibliotecă, care ncadrează mai multe poezii și imagini din creația lui Eminescu, le demonstrează și le vorbește despre manuscrisele poetului.

      Copiii rămân impresionați și foarte entuziasmați. Au pregătit un recital de poezie din creația lui Mihai Eminescu: „La steaua”, „Revedere”, „Ce te legeni”, „Fiind băiet păduri cutreeram”, „Copii eram noi amândoi”, din creația lui Grigore Vieru: „Basarabie cu jale”, pe care a recitat-o foarte inspirat Teodor Mitioglo, „Școala epurașilor”, „Tu iarbă tot ai mamă?”. Au mai fost recitate poezii din creația lui Vasile Romanciuc, Emilia Plugaru, Ala Bujor și alții. Micuții ne-au cântat cu multă pasiune mai multe creații: „A venit pe dealuri toamna”, „Toamna”, „Toamna aurește merele”, „Dreptul la viață”.

     Copiii au fost foarte receptivi și curioși, au vizionat toate rafturile, expozițiile din bibliotecă, au răsfoit cărți și desigur s-au înscris în rândurile cititorilor, primind un card care le dă dreptul să împrumute orice carte doresc, mai ales, că la anul viitor merg la școală. Astfel de întâlniri intotdeauna ne bucură sufletul, ne dau speranțe și dorința de a mai trăi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar