Publicat în povești, serviciu opera solicită contează

Cum începe toamna

după Marin Preda

Într-o după-amiază, Nicolae ieşi în grădină. Se întinse la umbră sub un dud şi începu să citească o carte.

Căldura soarelui era plăcută, nu mai dogorea ca acum câteva săptămâni. Era linişte. Grădina părea încremenită. Nici o adiere de vânt.

Deodată, Nicolae îşi ridică fruntea. Auzise ceva. De undeva, din coroana stufoasă a dudului, se desprinsese o frunză galbenă. Cădea legănându-se spre pământ.

Soarele cobora spre asfinţit. Se făcuse răcoare. Nicolae simţi că i se răcise cămaşa pe umeri şi pe spinare. Ce se întâmplase? Până acum o săptămână, el stătuse la umbră fără să simtă că spre seară se făcea  răcoare. Se scălda în gârlă chiar la asfinţitul soarelui, aşa era de cald.

Se ridică de sub dud şi se uită pe cer. Nu cumva se apropia vreo ploaie? Nu, cerul era limpede cât vedeai cu ochii. Nu cumva adia vântul? Nu, era linişte ca şi mai înainte. De undeva din, din vârful dudului, se mai desprinsese o frunză îngălbenită. Nicolae se gândi câtva timp şi înţelese: venise toamna.

Din ziua aceea băgă de seamă tot mai mult că în grădină, în curte, în grădiniţa cu flori, în grădina cu zarzavaturi şi afară pe câmp se petrecea o schimbare. Ierburile îngălbeneau, sămânţa se scutura. Fructele de toamnă erau coapte. Puii crescuseră cât păsările cele mari. La câmp, bobul de porumb se făcuse tare ca grăunţele semănate primăvara.

Aşa încep zilele de toamnă în patria noastră, la câmpie. Suntem în luna septembrie. Culegem porumbul şi ne pregătim pentru semănatul grâului.

În munţii patriei noastre, toamna nu vine la fel ca la câmpie. Acolo şi în iulie e răcoare, iar uneori e chiar frig de-a binelea, încât oamenii trebuie să se îmbrace gros. Plouă mai des ca la câmpie. Fructele se coc mai greu, ierburile şi frunzele copacilor sunt mai verzi, ţin mai multă vreme.

Oare, în regiunea unde locuieşti tu, toamna vine la fel?

61830185

 

 

 

 

Reclame
Publicat în povești

Creativitatea – un proces viu

Creativitatea mișcă lumea, prin diversitatea ei poate atrage pe oricine. Se pot implica toți doritorii, indiferent de categoria de vârstă, care au imaginație, dar și dorință de a învăța ceva nou. În această perioadă estivală, chiar toridă, fiecare își caută un refugiu la umbră. Și pentru că este vacanță, unde dacă nu la bibliotecă este locul cel mai potrivit. Maria Tverdohleb și Victoria Mațarin au decis să frecventeze cercul de mâini dibace organizat de doamna Larisa Arseni la Centrul Emnescu. Fetițele și-au procurat tot de ce au nevoie pentru a însuși tehnica coaserii cu mergele, alegându-și câte un tablou cu maci. Cel mai frumos cadou pe care îl poți dărui unor persoane dragi, este acel confecționat cu mâinile proprii. Sunt atât de pasionate, deși nu este atât de simplu, ele însușesc repede și deja ne bucură cu realizările lor. Este o ocupație plăcută și utilă, pentru că „Nimic din ceea ce  învață omul nu-i strică și-i prinde bine când nici nu se așteaptă”. Copiii vin în fiecare zi, printre lecturi, calculator, se ocupă și cu lucrul manual.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecară.

Publicat în povești

Cartea – cuib de înțelepciune”

Rucsacul de vacanță – acest frumos și interesant program estival la Centrul Academic Internațional Eminescu a pășit cu dreptul, ceea ce înseamnă că va avea succes. Chiar din prima zi ne-am asigurat cu prieteni devotați, care ne-au promis să ne fie alături pe parcursul lunii iunie. Este vorba de copiii claselor a II-IV-a de la tabăra de vară „Cireșarii”, organizată la gimnaziul „N. H. Costin”. Însoțiți de neobositele profesoare, doamnele Stela Chicerman, Angela Carauș, Natalia Sârghe, Natalia Burlacu și Irina Gobjilă, copiii au venit cu multă bunăvoință și dorință de a afla lucruri noi. Le-am vorbit despre  legenda copilăriei lui Mihai Eminescu, copilul care venea din lumea celor nenăscuți, ales de ursitoare să-și prelungească viața pământescă, scurtă de altfel, în legendă. Am ințiat o discuție despre Eminescu, elevii demonstrând cunoștințe din biografia marelui poet. Ne-au bucurat auzul recitând poezii scrise de Mihai Eminescu, Grigore Vieru, Vasile Romanciuc etc., unele chiar le-au înscenat. Au declamat cu multă expresivitate, simțire și putere de transmitere, fapt ce denotă că le-a fost cultivată dragostea pentru carte și poezie în special. Rucsacul de vacanță este pe mâini bune și de la o zi la alta va deveni tot mai neîncăpător. A fost interesant și distractiv. Colectivul de copii, dar și toți cei prezenți în sală l-au felicitat pe Daniel, unul din colegi cu ocazia zilei de naștere, iar doamna Elena Dabija,  directoarea Centrului Eminescu i-a dăruit două cărți, urându-i multă inspirație și lecturi frumoase. Au fost multe aplauze, cuvinte de satisfacție, mulțumire reciprocă și promisiuni de revedere.

Larisa Arseni, Maestru în artă, colaboratoare la

Centrul Academic Internațional Eminescu.IMG_1064