Publicat în povești

Crăciunul și curiozitățile…

Consider că ingredientele principale ale unui Crăciun fericit, sau a sărbătorilor de iarnă sunt: o carte bună, un cititor fidel, miros de brad și portocale, colinde care răsună în toate părțile, sosirea Moșului și multă liniște sufletească.
Haideți să descoperim acum cele mai interesante și haioase curiozități despre Crăciun și nu numai:
1. În Montreal, Canada, există o adresă oficială a lui Moș Crăciun, unde nu doar primește scrisori de la copii, ci și răspunde acestora. Această adresă a luat naștere oficial în anul 1983, după ce timp de 9 ani, poșta locală primea o sumedenie de scrisori dedicate Moșului, iar angajații oficiului răspundeau în numele Moșului, pentru a nu-i dezamăgi pe cei mici.
2. Știai că pentru a putea fi folosit pe post de pom de Crăciun, un brad are nevoie de aproape 10 ani ca să crească?
3. Expedierea felicitărilor de Crăciun este o tradiție puternic împământenită în toate colțurile lumii. Felicitările decorate cu simboluri de sărbătoare suprind foarte bine spiritul și veselia acestei sărbători. Prima felicitare de Crăciun din lume a fost tipărită în anul 1846, la Londra.
4. Celebrul costum roșu al lui Moș Crăciun a fost creat de către un caricaturist pe nume Thomas Nast, în anul 1860.
5. Îți vine să crezi că celebrarea Crăciunului a fost interzisă, în anul 1552, în Anglia, de către puritani? Obiceiul a fost reluat abia în 1660, odată cu instalarea în tron a lui Charles al doilea.  
6. Dacă te-ai întrebat vreodată care este poporul sau țara care a avut minunata ideie a împodobirii bradului de Crăciun, să știi că Germania a avut această ideie stralucită.  
7. Cel mai popular colind din lume nu este „Silent Night” sau „Jingle Bells”, așa cum considera foarte multă lume, ci „White Christmas”, cântat de către Bing Crosby. „Silent Night” rămâne totuși cel mai cântat colind din lume.  
8. Data oficială a Crăciunului a fost stabilită prima oară pe 25 decembrie în anul 350 e.n, de către episcopul Romei, Papa Julius I.  
9. Roșul, verdele și auriul sunt considerate culori tradiționale de Crăciun. Verdele simbolizează viața și renașterea, roșul este asociat cu sângele lui Hristos, în timpul ce auriul este considerat simbolul luminii și bogăției. Tradiția spune că cele trei nuanțe trebuie să se regăsească în podoabele alese pentru decorararea pomului de Crăciun.  
10. Conform tradiției, împodobirea pomului de Crăciun trebuie să aibă loc în noaptea dinspre 24 și 25 decembrie. În multe țări, încă se consideră că Moș Crăciun este cel care aduce bradul copiilor.  
11. Bradul împodobit trebuie păstrat până  pe 7 ianuarie, pentru ca prosperitatea sa abunde în casă tot timpul anului.  
12. Ai vazut probabil că, în multe zone ale țării, casele sunt decorate cu crenguțe de brad. Potrivit tradiției, crenguțele simbolizează bucuria, sănătatea și longevitatea.  
13. Beculețele pentru pomul de Crăciun au fost inventate de către Edward Johnson. În 1882, acesta inventează prima instalație electrică pentru brad.  
14. Se spune că nasul roșu al lui Rudolph, renul care conduce săniuța lui Moș Crăciun, are rolul de a lumina traseul pe care îl parcurge Moșu’ în noaptea de Ajun.  
15. Moș Crăciun este o variantă mai nouă a lui Moș Nicolae. Sfântul Nicolae era un episcop cu suflet mare, care împărțea daruri copiilor sărmani din satul în care locuia.
16. Încă nu se știe exact cum a apărut imaginea modernă a lui Moș Crăciun, îmbrăcat în roșu, cu burtică și barbă albă, însă există cel puțin două variante. În prima variantă, se pare că imaginea de bătrânel grăsuț, cu barbă albă și costum roșu a fost inspirată din celebrul poem „A visit from St. Nicholas”, cunoscut și ca „The night before Christmas”, publicat în 1823. Cealaltă varianta aloca meritul acestei imagini moderne a Moșului reclamelor celei mai celebre companii de cola din lume.
17. Beteala cu care se impodobeste pomul de Craciun si se decoreaza casa de sarbatori a fost inventata in anul 1610, in Germania, de catre o persoana ramasa anonima. La acea vreme, era confectionata din argint pur.  
18. Specialistii au facut tot soiul de calcule si au descoperit ca daca fiecare copil din lume si-ar dori de la Mos Craciun o simpla ciocolata de 100 de grame, sania acestuia ar cantari in jur de 240 de tone si ar avea nevoie de mai mult de 1000 de reni pentru a o deplasa in toate colturile lumii.  
19. Desi cele mai multe tari ale lumii considera ca mancarea preferata a lui Mos Craciun este laptele cu biscuiti sau fursecuri, unele regiuni au alte pareri. De exemplu, locuitorii Irlandei asteapta Mosul cu o halba de bere Guiness, bautura traditionala a tarii. In Suedia, copiii asaza budinca de orez langa brad, pentru a-l ospata pe Mos. In alte zone ale lumii, se lasa chiar si morcovi pentru renii saniutei. Acum intelegem de ce are Mosu’ burtica atat de mare, nu-i asa?!  
20. In ciuda faptului ca se considera ca pe 25 decembrie sarbatorim nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, nu exista nicio mentiune in Biblie care sa confirme aceasta data. Dimpotriva, cei mai multi istorici considera ca Iisus s-ar fi nascut, de fapt, primavara.
21. Mosul este nevoit sa parcurga, in noaptea de Ajun, aproximativ 600 de milioane de kilometri pentru a putea imparti cadourile copiilor care il asteapta in intreaga lume. Mosul lucreaza 31 de ore in acea noapte, intrucat tine cont si de diferenta de fus orar.
22. Se spune ca Mos Craciun intra pe hornul casei pentru a lasa cadourile pentru copiii cuminti sub bradut. Traditia insa spune ca, de fapt, Mosu’ se strecoara in case pe usa din fata, care trebuie lasata descuiata. Daca te intrebi cum de incape prin cele mai mici si inguste cotloane ale caselor, afla ca are puterea magica de a transforma intr-un elf, care se poate strecura rapid peste tot, la nevoie.
 
Reclame
Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU, povești

Sania – cine a inventat-o?

Când ne sosește iarna, și cad primii fulgi de nea… multă zăpadă și fulgi pufoși te ademenesc în adevăratul sens al cuvântului. Desigur, în așa momente, dorința cea mai mare este de a sta mai mult afară, de a savura frumosul anotimp și de a adulmeca aerul curat. Dar, cea mai mare plăcere și satisfacție o primim de la datul cu săniuța pe derdeluș.
Oare, v-ați întrebat vreodată cine a inventat sania, cum a ajuns la noi? Haideți împreună să aflăm cine este inventatorul saniei și de când datează?
După câte știm, sania este un vehicul terestru ce are o suprafață inferioară netedă sau cu un corp așezat pe două sau mai multe tălpi înguste și netede și se deplasează pe o suprafață prin alunecare. Majoritatea saniilor sunt folosite pe suprafețe cu aderență redusă precum zăpada sau gheața. Săniile sunt folosite pentru a transporta pasageri, încărcături sau chiar ambele. Tracțiunea saniei se face cu ajutorul unui ham sau a unei sfori, fie de către om sau cu ajutorul animalelor (câini, cai).
Istoria saniei
Când și unde au fost inventate aceste sanii rămâne, totuși, un mister, dar se crede că poporul din Egiptul Antic a folosit sania în construcție pentru a transporta obiectele grele.
Modele de sănii au fost descoperite în excavările navale “Viking” din Oseberg. Săniile nu numai că erau folositoare iarna, ci puteau fi trase și peste terenuri umede, drumuri noroioase, chiar și pe teren dur cu condiția că cineva să lubrifieze tălpile cu ulei sau să le umezească în permanență cu apă. În perioadele reci apa se transforma în gheață, iar sania aluneca mult mai ușor fără a fi necesar depunerea unui efort major pentru a le trage. Sania a fost foarte valorificată deoarece, spre deosebire de vehiculele cu roți, a fost scutită de taxele de trecere.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, o sanie închisă numita “vozok” asigura transport de mare viteză prin teritoriile acoperite cu zăpadă din Rusia Europeană și Siberia. Aceasta a fost modalitatea de transport preferat de regalități, episcopi și boieri muscoviți. Multe sănii regale (vozok-uri) de importanță istorică sunt conservate în Arsenalul din Kremlin.
Săniile trase de om au fost modalitățile tradiționale de transport în expedițiile de explorare britanice în Arctica și Antartica. Săniile trase de câini au fost folosite de mulți alții precum Roald Amundsen.
Unele sănii au fost create pentru activități de recreere sau pentru activități competiționale. În zonele temperate, în timpul iernii, copiii ies și se joacă cu săniile, chiar si cei mai în vârstă au aceste momente de copilărie.
Sper că informația dată v-a trezit curiozitate, iar dacă cunoașteți mai multe, vom fi foarte bucuroși să ne împărtășiți și nouă informația pe care o aveți la dispoziție.
Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU, povești

Eminescu și frumoasa-i carte

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris / Încet gândită, gingaș cumpănită; / Ești ca o floare, anume-nflorită / În mâinile mele, care te-au deschis. (Tudor Arghezi)

           Pentru a realiza necesitatea în utilizarea cărții de către preșcolari cei care se ocupă nemijlocit de educația lor la grădiniță au decis să vină la bibliotecă, care este o casă a cărților și o bună prietenă a copiilor. 

       De această dată la Centrul Eminescu ne-au venit copiii de la Instituția de Educație Timpurie nr. 216, numită „Spicușor”, grupele pregătitoare nr. 10 și 11, „Albăstrica” și „Cicoare”,însoțite și diriguite de metodista Olga Munteanu, educatoarele, Elena Petușcan, Zinaida Rață, Ludmila Balan, ajutoarele de educator Elena Cebotari și Elena Rață. 

     Tradițional am discutat despre bibliotecă, despre carte apariția și drumul parcurs, despre cei care scriu cărțile, genurile de carte, despre cărțile pe care le deținem în biblioteca noastră și cum pot împrumuta cărți de la noi. Le-am vorbit despre Mihai Eminescu – cel mai drag poet, scurte date biografice ce țin de nașterea și copilăria și năzuințele poetului. 

     Moderatoarea le povestește momente de la nașterea unuia dintre vlăstarele familiei Eminovici, a nou-născutului Mihai. Dumnezeu să-l țină în viață pe Mihai și să ajungă departe! După botez, râdea prin somn micuțul și nașii știau, după o credință populară, că îl mângâie Maica-Domnului. Era un semn bun. S-a născut în zorii zilei la 15 ianuarie 1850 în familia Eminovicilor, boiernași din Moldova de Nord, fiind al șaptelea copil (o cifră magică), din cei unsprezece. Întruchiparea lui omenească, spun unii, poate fi de origine dumnezeiască, legându-se fabulos cu astrele. Atunci, în miezul viacului al XIX-lea, în plină iarnă geroasă, cu mantie superbă de omăt, pe cerul românesc răsărea Luceafărul. Casa părintească de la Ipotești, unde a copilărit Mihai, împreună cu frații și surorile, era un adevărat rai în inima naturii, fiind binecuvântata de Dumnezeu. Când a crescut mai mărișor hoinărea prin „natala vâlcioară”, împreună cu cei patru frați: Șerban, Niculae, Iorgu și Ilie. Aici, la Ipotești, în mijlocul codrului, sub cerul înstelat își petrece cei mai frumoși ani, plini de neastâmpăr și năzbâtii și fără de griji, viitorul poet Mihai Eminescu.

     Moderatoarea le povestește basmul „Eminescu” de Geo Bogza, discută cu ei despre suflet, despre sufletul bogat și cel sărac, recită în cor poezia „Somnoroase păsărele”, le prezintă arborele genealogic al familiei Eminovici, le arată cea mai mare carte din bibliotecă, care ncadrează mai multe poezii și imagini din creația lui Eminescu, le demonstrează și le vorbește despre manuscrisele poetului.

      Copiii rămân impresionați și foarte entuziasmați. Au pregătit un recital de poezie din creația lui Mihai Eminescu: „La steaua”, „Revedere”, „Ce te legeni”, „Fiind băiet păduri cutreeram”, „Copii eram noi amândoi”, din creația lui Grigore Vieru: „Basarabie cu jale”, pe care a recitat-o foarte inspirat Teodor Mitioglo, „Școala epurașilor”, „Tu iarbă tot ai mamă?”. Au mai fost recitate poezii din creația lui Vasile Romanciuc, Emilia Plugaru, Ala Bujor și alții. Micuții ne-au cântat cu multă pasiune mai multe creații: „A venit pe dealuri toamna”, „Toamna”, „Toamna aurește merele”, „Dreptul la viață”.

     Copiii au fost foarte receptivi și curioși, au vizionat toate rafturile, expozițiile din bibliotecă, au răsfoit cărți și desigur s-au înscris în rândurile cititorilor, primind un card care le dă dreptul să împrumute orice carte doresc, mai ales, că la anul viitor merg la școală. Astfel de întâlniri intotdeauna ne bucură sufletul, ne dau speranțe și dorința de a mai trăi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar

 

Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU

Știu că aici vei găsi răspunsul…

 La Centrul Academic Eminescu puteţi găsi cartea De Ce? Prima mea carte de întrebări de Amy Shields, editată la Bucureşti, 2011.
Este o carte foarte bună, interesantă şi utilă.
DE CE? Iată o întrebare pe care părinţii o aud des din partea copiilor. Cu De Ce? Prima mea carte de întrebări, părinţii pot găsi răspunsuri directe, adevărate, fascinante şi adecvate vârstei copiilor. Peste 300 de ilustraţii celor sugestive aduc la viaţă universul copiilor, satisfăcându-le curiozitatea şi simţul umorului. În fiecare capitol, întrebările încurajează lectura interactivă şi aduc noi cunoştinţe. Şi ce spuneţi despre paginile De Ce Nu?
După părerea mea este o carte de nelipsit din biblioteca copilului, sau dacă nu o aveţi, vizitaţi-ne pentru a avea posibilitatea de a o citi şi de a vă fi mai uşor să răspundeţi la De Ce? şi De Ce Nu?
O carte care direct face un pas pentru a-l ajuta pe părinte să răspundă la întrebările copiilor. Este o lucrare bună, interesantă, având scop educativ şi informativ. Cuprinsul este bine determinat, are o continuitate şi este împărţit în patru subcapitole: Ce grozav sunt; Cum merg lucrurile; Tot felul de animale; Minunele lumii. După care mai găsim şi sfaturi pentru părinţi, glosar, lecturi suplimentare şi indice.
Toată cartea după cum am mai spus conţine imagini (foto) viu colorate, care nu numai că atrag atenţia, dar şi ajută la înţelegerea textului. Textele sun scurte, clare, explicative, pe înţelesul tuturor, datorită lor copiii îşi îmbogăţesc vocabularul, descoperă lumea înconjurătoare. Adica şi copiii, de sinestătător o pot frunzări pentru a putea găsi răspunsuri la de ce-urile pe care şi le pun.
Dragă cititorule, vei găsi răspunsuri la cu mar fi: de ce merge televizorul, de ce săpunul face baloane, de ce sunt gogoşile găurite, de ce nu doare părul când e tăiat, de ce am buric, de ce torc pisicile, de ce au unele animale dungi, de ce năpârlesc şerpii? etc…
Vino la biblioteca Centrul Academic Eminescu, te aşteptăm să citeşti această minunată carte…
Diana Ț.