Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU, povești

Ziua bună se cunoaște de la cartea citită!

afis invitatie la lectura

Vă așteptăm!

Reclame
Publicat în CENTRUL ACADEMIC INTENAȚIONAL EMINESCU, povești

Eminescu și frumoasa-i carte

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris / Încet gândită, gingaș cumpănită; / Ești ca o floare, anume-nflorită / În mâinile mele, care te-au deschis. (Tudor Arghezi)

           Pentru a realiza necesitatea în utilizarea cărții de către preșcolari cei care se ocupă nemijlocit de educația lor la grădiniță au decis să vină la bibliotecă, care este o casă a cărților și o bună prietenă a copiilor. 

       De această dată la Centrul Eminescu ne-au venit copiii de la Instituția de Educație Timpurie nr. 216, numită „Spicușor”, grupele pregătitoare nr. 10 și 11, „Albăstrica” și „Cicoare”,însoțite și diriguite de metodista Olga Munteanu, educatoarele, Elena Petușcan, Zinaida Rață, Ludmila Balan, ajutoarele de educator Elena Cebotari și Elena Rață. 

     Tradițional am discutat despre bibliotecă, despre carte apariția și drumul parcurs, despre cei care scriu cărțile, genurile de carte, despre cărțile pe care le deținem în biblioteca noastră și cum pot împrumuta cărți de la noi. Le-am vorbit despre Mihai Eminescu – cel mai drag poet, scurte date biografice ce țin de nașterea și copilăria și năzuințele poetului. 

     Moderatoarea le povestește momente de la nașterea unuia dintre vlăstarele familiei Eminovici, a nou-născutului Mihai. Dumnezeu să-l țină în viață pe Mihai și să ajungă departe! După botez, râdea prin somn micuțul și nașii știau, după o credință populară, că îl mângâie Maica-Domnului. Era un semn bun. S-a născut în zorii zilei la 15 ianuarie 1850 în familia Eminovicilor, boiernași din Moldova de Nord, fiind al șaptelea copil (o cifră magică), din cei unsprezece. Întruchiparea lui omenească, spun unii, poate fi de origine dumnezeiască, legându-se fabulos cu astrele. Atunci, în miezul viacului al XIX-lea, în plină iarnă geroasă, cu mantie superbă de omăt, pe cerul românesc răsărea Luceafărul. Casa părintească de la Ipotești, unde a copilărit Mihai, împreună cu frații și surorile, era un adevărat rai în inima naturii, fiind binecuvântata de Dumnezeu. Când a crescut mai mărișor hoinărea prin „natala vâlcioară”, împreună cu cei patru frați: Șerban, Niculae, Iorgu și Ilie. Aici, la Ipotești, în mijlocul codrului, sub cerul înstelat își petrece cei mai frumoși ani, plini de neastâmpăr și năzbâtii și fără de griji, viitorul poet Mihai Eminescu.

     Moderatoarea le povestește basmul „Eminescu” de Geo Bogza, discută cu ei despre suflet, despre sufletul bogat și cel sărac, recită în cor poezia „Somnoroase păsărele”, le prezintă arborele genealogic al familiei Eminovici, le arată cea mai mare carte din bibliotecă, care ncadrează mai multe poezii și imagini din creația lui Eminescu, le demonstrează și le vorbește despre manuscrisele poetului.

      Copiii rămân impresionați și foarte entuziasmați. Au pregătit un recital de poezie din creația lui Mihai Eminescu: „La steaua”, „Revedere”, „Ce te legeni”, „Fiind băiet păduri cutreeram”, „Copii eram noi amândoi”, din creația lui Grigore Vieru: „Basarabie cu jale”, pe care a recitat-o foarte inspirat Teodor Mitioglo, „Școala epurașilor”, „Tu iarbă tot ai mamă?”. Au mai fost recitate poezii din creația lui Vasile Romanciuc, Emilia Plugaru, Ala Bujor și alții. Micuții ne-au cântat cu multă pasiune mai multe creații: „A venit pe dealuri toamna”, „Toamna”, „Toamna aurește merele”, „Dreptul la viață”.

     Copiii au fost foarte receptivi și curioși, au vizionat toate rafturile, expozițiile din bibliotecă, au răsfoit cărți și desigur s-au înscris în rândurile cititorilor, primind un card care le dă dreptul să împrumute orice carte doresc, mai ales, că la anul viitor merg la școală. Astfel de întâlniri intotdeauna ne bucură sufletul, ne dau speranțe și dorința de a mai trăi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar