Publicat în Centrul Academic Eminescu., povești

De drag de Eminescu

Chiar în miezul zilei au bătut la ușa CAIE elevii clasei a VII –a de la LT rus, „Dimitrie Cantemir”, însoțiți de profesoara de limba și literatura română Maria Țvetaeva pentru a face cunoștință cu acest prestigios Centru, dar și pentru a cunoaște cât mai multe despre poetul și scriitorul Mihai Eminescu, pe care urmează să-l studieze. Pe lângă informația despre fondarea acestui centru le-am făcut o incursiune în viața și activitatea literară a poetului. Am vorbit despre arborele genealogic al familiei Eminovici. Le-am demonstrat manuscrisele poetului, corespondența poetului cu Veronica Micle, am citit versuri, i-am intrigat să-l citească și să-l descopere pe Marele nostru poet Național și Universal Mihai Eminescu etc… Elevii au rămas impresionați de interiorul bibliotecii, de cele văzute și auzite. Au mulțumit echipei pentru informația adusă, pentru documentele prezentate, s-au înscris în rândurile cititorilor bibliotecii și au promis cel puțin o oră de română pe lună să o facă la Centrul Eminescu.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

 

Reclame
Publicat în povești

„Primăvară – floare rară”

A sosit primăvara. De dimineață se arată a fi o zi frumoasă, zi de primăvara. O adiere de vânt aduce mirosul florilor de primăvara. Copacii înmuguriții abia așteaptă să-și deschidă aripile și să ne împroaște cu petalele lor multicolore. În natură se produce un adevărat miracol. Cel mai frumos și așteptat este răsăritul soarelui  cu lumina din ochii primăverii, care ne mângâie cu razele lui calde și luminoase, trezindu-ne la viață.     Pământul se acoperă cu un covor verde mustos. Păsările au revenit din țările calde. E atâta alai în jur. Petele de zăpada rămase pe alocuri se topesc cu repeziciune sub razele calde ale soarelui. Primele flori de primăvară – ghioceiii încă plăpânzi, numiți și simbol al primăverii, își scot cu îndrăzneală căpușoarele de sub zăpadă și le înalță către soare, arătând și altor flori că a sosit primăvara. Totul în jur este foarte frumos! Păsări de tot felul, iarba cea proaspătă, flori de toate culorile și apa cea cristalină, toate la un loc formează un peisaj  mirific. Primăvara e spectaculoasă în felul ei, deoarece toate și totul în jur se întoarce la viață.

Copiii au devenit mai vioi, veseli, zburdalnici, iar vocile lor zglobii se aud peste tot în jur. Grădinița din vecinătatea Centrului Academic Internațional Eminescu este aidoma unui stup de albine. Și cu această vioiciune se apropie de biblioteca noastră spunând toți într-un glas:  Vine primăvara! / Soarele răsare. / Pe crengile copacilor / Vezi păsări călătoare. / In aer rândunica / Cu voioșie zboară, /  Iar greierașii veseli /  Pe noi ne înconjoară! / Ah, vraja ta cum mă îmbie / Ești o cunună, primăvară, / Și eu un strop din tine sunt, / Lumina ce cuprinde țara / Cât flori mai sunt pe-acest pământ. /  Șiruri negre de cocoare, / Ploi călduțe și cu soare, / Fir de ghiocel plăpând, / Cântec îngânat în gând, / E sărbătoare, e sărbătoare./ Pentru tine, primăvară,/  Care-aduci belșug în țară, / Care vii, peste câmpii,/  Cu bănuți de păpădii / Și cu cântec de copii!

 Cu acest frumos recital de poezie, despre sosirea primăverii au venit în ospeție la CAIE copiii din grupele pregătitoare nr. 10 și 14 de la Grădinița nr. 40. Doamnele educatoare: Xenia Javgurean, Angela Purici-Timotin, împreună cu Svetlana Ohladciuc, conducătorul muzical al grădiniței au pregătit un frumos program de cântece și poezii dedicate primăverii și  sărbătorilor de la începutul lunii martie: Mărțișorul și Ziua mamelor. Au fost recitate mai multe poezii: „Primăvara”, „De ziua mamei”, „Mama”, „Bunicuța”, „Codrul”, „Floare verde”, „Pe aripi de vânt”, „Pentru tine, mama”și altele. Iar  cântecele: „Mândră primăvară”, „Timpul florilor”, „Mama”, „Mamelor iubite”, au sunat aidoma unei ape curate izvorâte din inima pământului.

În cadrul aceluiași spectacol le-am prezentat copiilor și o carte nouă, frumoasă și interesantă: „Prietenii mei dragi”, scrisă cu mult drag de marele compozitor al neamului Eugen Doga. În aceste scurte povestiri artistul își amintește cu nostalgie de prietenii lui patrupezi Joy și Amur, care i-au adus multe clipe de bucurie și tandrețe de care doar animalele pot da dovadă, atât de sincer și aproape dezinteresat.

Copiii au rămas impresionați și satisfăcuti de întâlnire de clipele petrecute la bibliotecă într-o atmosferă de cântec, poezie, amintiri frumoase. Data viitoare ne-am înțeles să citim cartea „Prietenii mei dragi” integral și să discutăm despre rolul animăluțelor domestice în viața oamenilor…

 Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Publicat în povești

Mărțișorul – talisman la pieptul primăverii

Peste tot ceva se înâmplă, / Codrii, dealuri se frământă / Totu-n jur, înmugurește / Firul ierbii frumos crește. / Zumzăit de albinuțe, sforăit de brotăcei / Clipocit de furnicuțe, zarvă mare pentru ei. / Ciocârlia ne încântă, cucul numele și-l strigă / Rândunica a venit, sturzul zboară tot grăbit. / Ce se-ntâmplă? Ce e oare? Zarva asta-așa de mare, / Ce să fie, nu-i nimic… / Primăvara a venit și natura s-a trezit.

Credem că atunci când Dumnezeu a creat viața pe Pământ, a început cu Primăvara. Căci anume acest anotimp a fost binecuvântat să fie cel mai frumos, să aibă zâmbetul cald al soarelui, zborul înalt al păsării, surâsul gingaș al florii, i-a fost dată puterea ierbii de a răsări și seminței de a încolți. Ce este Primăvara un anotim s-au ceva mai mult? Primăvara este copilăria anului și atunci când, dacă nu în copilărie, viața este mai frumoasă și mai plină de vise?! Ne-ar plăcea nespus de mult să trăim într-o perpetuă primăvară, dar cum acest lucru nu este posibil, trebuie să încercăm să ne păstrăm mereu inocența primăverii sufletului, puritatea și lumina, încântarea și bucuria acestui anotimp. Vraja multicoloră a primăverii este înfrumusețată chiar din prima zi a lunii martie, atunci când cei dragi ne prind la piept mărțișoare. Două simple fire de ață, dar câtă dragoste și candoare e în acest mărțișor. Mărțișorul – un talisman la pieptul primăverii – un simbol al revigorării naturii, dar și al primenirii sufletului uman.

Martie – așadar e prima lună-n calendar / Care anunță-n toata țara, că a sosit iar primăvara! / Și din prima zi se știe , e-un motiv de bucurie; / Mărțișoarele apar – mici minuni aduse-n dar, / Prinse-n șirul împletit, sunt gata de oferit. / Bucurie și noroc, aduc tuturor pe loc. / Mărțișoare, mărțișoare sunt simbolul pimăverii, / Nicăieri, dar nicăieri n-o să mai găsești în lume / O minune, da minune, ca la noi la sărbătoare.

 La Centrul Academic Internațional Eminescu începutul primăverii este o adevărată sărbătoare. Vizitatorii bibliotecii, în special copilașii de la grădinițe, elevii de la școală, vin cu mărțișoare muzicale, recitaluri de poezie, aducându-i Poetului drag Eminescu în dar simbolul vestitor al primăverii.

Din albul fulgilor de nea și din a soarelui sclipire / Îți dăruiesc un mărțișor, aducător de fericire. / E mic și neânsemnat, dar plin de bucurie! / E gândul meu cel mai curat, care-l îndrept acum spre tine.

 Mărțișoare, mărțișoare, le prindem la pieptul mamei / Mărțișoare, mărțișoare, vestitori de primăvară / Nicăieri, dar nicăieri n-o să mai găsești în lume / O minune, da minune, ca la noi la sărbătoare.

Începutul primăverii implică mai multe sărbători: tradiționalul mărțișor – simbol al primăverii pe care-l prindem la piept cu drag. Un frumos prilej de sărbătoare este Ziua Internațională a Mamelor, zi pentru care fiecare copil pregătește un dar special.

Copiii din grupele pregătitoare „Foișor” și „Clopoțel” de la Grădinița nr. 106, însoțiți de doamnele educatoare Larisa Oancea, Tatiana Bârcă, Emilia Chimacovschi, Arnaut Aurelia și câțiva părinți, au venit în vizită la Centrul Eminescu sa ne prezinte un spectacol dedicat primăverii. Vocile zglobii și răsunătoare, aidoma unui stol de albinuțe ale micuților au creat o atmosferă de sărbătoare și voie bună, intrând cu cântec în Sala Eminescu. Am discutat despre anotimpul Primăvara, despre sărbătorile începutului de primăvară. Le-am vorbit copiilor despre dragostea poetului Mihai Eminescu pentru natură și poeziile dedicate naturii. Copiii la rândul lor au pregătit un splendid recital de poezie și cântec, dedicate primăverii, mărțișorului și celor mai dragi ființe – mamelor. Au răsunat cântecele: „Martie bine-ai venit”, „Mărțișor”, „Mărțișoare, mărțișoare”, „Primăvară pe ramuri”, „Primăvara”, „Fata mamei”, „Mi-a adus bădița flori”, „Mama”, etc. și un ciclu întreg de poezii dedicate mamelor, primăverii și mărțișorului. Este foarte important să menținem tradițiile frumoase prin acești copii, pe care ei le vor promova în continuare.

A fost o atmosferă feerică, plină de fericire și bucurie. Copiii, dar și toți cei prezenți în sală au rămas satisfăcuți în urma clor produse aici. Sperăm că acești viitori școlari vor fi cei mai fideli cititori ai bibliotecii nostre.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Publicat în Chișinăul citește, povești

Chișinăul citește, ediția a-XVI-a

Programul de lectură Chişinăul citeşte promovează şi încurajează lectura ca mijloc de dezvoltare culturală şi creativă, valorifică experienţa de lectură a comunităţii chişinăuiene, orientează cititorul spre valorile literare şi artistice autohtone.

Pe parcursul anului în toate filialele se organizează diverse activităţi cu publicul: prezentări de carte, întâlniri cu autorul/autorii volumului lecturat, dis­cu­ţii/dezbateri, ore de lectură, înscenări teatralizate, activitate expozițională etc.

Pentru a cuprinde mai mulţi cititori Programul, iniţial conceput doar pentru un singur titlu de carte, s-a extins pentru mai multe categorii de utilizatori: copii, adolescenţi şi adulţi.

Invităm copiii și părinții lor să citească şi să discute această carte.

Cele mai frumoase păreri, impresii vor fi selectate pentru a fi prezentate la Conferința de totalizare care va fi organizată în toamnă. Lectură plăcută!

Copy of Copy of Copy of Copy of Copy of Copy of Thank you for everything.

 

 

Publicat în povești

Poveștile – o primă sursă în a te dezvolta!

Ne place să citim, să citim povești frumoase, cu învățăminte, pline de lecții practice. Ne place să citim, pentru că prin citit ne recreem și ieșim de sub tipare. Astăzi vă propunem spre lecturare o mică povestioară: 

NORA RĂSFĂȚATĂ

A fost odată un bîrbat și o femeie care aveau o singură fată. Era foarte frumoasă și părinții ei o răsfățau și nu-i dădeau voie să pună mâna pe nimic. Au venit cuscrii s-o ceară de noră, dar mama le spunea tuturora:

– Fiica noastră e tare răsfățată și nu știe să facă de nici unele. Când i se face frig, ea începe să strige: Apropiați-mă!, și noi atunci facem numaidecât focul în sobă și o apropiem de el ca să se încălzească.

Dar îndată ce se încălzește prea tare strigă: Depărtați-mă! și noi o luăm de lângă foc.

Cum auziră una ca asta, cuscrii își luară picioarele la spinare. Odată a mai venit un bătrân și a întrebat: – Am auzit că aveți o fată frumoasă. Am venit s-o cer de noră.

Mama fetei îi spuse și lui aceeași poveste:

– Bogdanka noastră este foarte răsfățată. Nu se pricepe la nici un fel de treabă.

Bătrânul spuse: – Păi așa cum ați învățat-o, așa ne vom purta și noi cu ea.

Au dat-o și au și făcut nunta.

Bătrânul avea trei fii și două nurori. A doua zi după nuntă toată lumea se apucară de lucru, numai Bogdanka stătea îmbodobită și nu punea mâna pe nimic. A venit și ora prânzului. S-au adunat cu toții și s-au așezat în jurul mesei. S-a așezat și Bogdanka. Celelalte nurori aduseseră mâncarea și puseră în fața socrului o pită mare. El o luă, o rupse în bucăți și o împărți.

– Dar pentru nora mai tânără? întrebă soacra.

– Ea nu-i flămânda, răspunse bătrânul. Când un om nu muncește, nu-i e foame.

– După masă se apucară cu toții din nou de lucru. Bogdanka ședea și nu punea mâna pe nimic. Se adunară din nou la cină. Socrul a luat pita, a rupt-o în bucăți și a împărțit-o.

– Dar pentru Bogdanka? făcu din nou soacra.

– Ea nu-i flămânda, răspunse bătrânul. Când un om nu muncește, nu  are poftă de mâncare.

Cinară, mai vorbiră despre trebile de a doua zi și se culcară. S-a culcat și Bogdanka, dar nu putea închide ochii de foame. Așteptă cu sufletul la gură să se lumineze de ziuă. Cum se crăpă de ziuă, se sculă pe tăcute, se spălă pe ochi, mătură curtea, mulse vacile, dădu drumul vitelor. Se treziră și ceilalți. Când dădură cu ochii de Bogdanka se uitară unul la altul și zâmbiră.

La prânz, cine puse masa cea dintâi și se așeză ultima? Bogdanka. Bătrânul rupse pita, îi dădu ei bucata cea mai mare și spuse: – Tu Bogdanka, astăzi ai muncit mai mult decât toți, de aceea îți dau ție bucata cea mai mare.

A trecut o săptămână, două. Bogdanka se trezea dis-de-dimineață și toată ziua n-avea astâmpăr. Se făcuse sprintenă și harnică. Nimeni nu muncea ca ea. În a treia duminică părinții ei au venit să vadă cum o mai duce fata lor răsfățată. Ai casei îi văzură de departe și ieșiră cu toții să-i întâmpine.

Bogdanka dădu fuga cea dintâi, deschise porțile și strigă:

– Mamă!….. Tată!… Coborâți cât mai repede din căruță și apucați-vă de treabă. Aici nu-i ca la voi; cine nu muncește nu mănâncă.

Vă las pe voi să vă faceți propriile concluzii.