Publicat în parteneriat, povești

Darul lui Dumnezeu (Legendă despre Eminescu)

Astăzi la prima oră am venit la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu”, în clasa IV-a „C”, la Profesoara anului 2018, dna Natalia Bernaz pentru o oră de lectură. Am rămas plăcut surprinsă și foarte emoționată. Copiii cântau încet rugăciunea „Tatăl nostru”, acest moment mi-a produs multă bucurie în suflet pentru ei care sunt în formare și în același timp a fost în consens cu ceea ce urma să fac eu.

Orele de lectură, care implică și discuții pe marginea celor lecturate, la Centrul Academic Internațional Eminescu sunt o formă de propagare a cărții obișnuită și frecventă. Sunt anumite texte pe care le lecturăm cu elevii în anumite perioade a anului. Vorbeam despre „Darul lui Dumnezeu, o legendă despre Eminescu, care reflectă într-un stil artistic un aspect foarte emoționant din viața poetului. Scrisă de Valeriu Anania. Legenda pornește de la Îngerul Crăciunului, care în fiecare an, în noaptea de ajun poposește în casele copiilor pentru a le împărți darul hărăzit de Dumnezeu. Acel înger a intrat și în casa pruncului Eminescu și i-a adus în dar, cel mai prețios dar a lui Dumnezeu – Suferința, pentru că doar cei aleși pot servi cu devotament până la sacrificiu un astfel de dar. Cum a făcut-o Eminescu, iubindu-și țara, neamul, iubindu-l pe Dumnezeu și tot ce a zidit El, sacrificându-și viața de dragul oamenilor, celor de la care a primit biciuri, lovituri și pietre, care i-au bătut piroane în suflet, cei care s-au lepădat de El,  i-au înjosit numele și l-au umilit. I-au dat să bea otravă și fiere, i-au produs răni nevindecate și nemângâiate în trup și în suflet. Și anume din acest adânc de suferință a crescut un tânăr mândru ce a ars în inima sa toate dorurile și durerile neamului său. Un tânăr voevod ce va fi și peste veacuri lumina neamului său.

Copiii au ascultat cu mult interes și emoție, am discutat despre toate darurile hărăzite de Dumnezeu copiilor. Pacea, blândețea, curajul, înțelepciunea, bucuria, hărnicia, istețimea, mila, cumpătarea, smerenia, nădejdea și încă multe altele. Elevii s-au dat cu părerea, susținând ideea că ar fi minunat ca aceste calități să le aibă fiecare om. I-a interesat de ce suferința este cel mai  de preț dar a lui Dumnezeu. Și tot ei au răspuns. Dumnezeu suferă pentru noi, dar nu încetează să ne iubească. Mulțumirea a fost reciprocă, încă o informație nouă și încă o lecție de viață.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar

Reclame
Publicat în activitate culturală, povești

Poveștile ne-nvață și ne dau povață

Din ciclul: „Poveștile – act de moralitate și înțelepciune”

Lectura este singura activitate  care îți deschide perspectiva asupra lumii, contribuie la formarea personală, dezvoltă imaginația și hrănește spiritul  flămând de cunoaștere. Cărțile nu te întreabă de ce le citești. Citește și vei descoperi singur. Și în acest sens anume bibliotecile sunt cele care se implică în propagarea și promovarea cărților. Se spune că a construi o bibliotecă înseamnă a crea o viață. Biblioteca nu va fi niciodată o colecție întâmplătoare de cărți. Dumnezeu a creat bibliotecile pentru ca oamenii să nu aibă nici o scuză de a rămâne necărturari.

În căutarea unor metode și modalități noi de a-i face pe elevi, în special, să citească, să ia cunoștință de noi apariții editoriale, am decis să lecturăm împreună cu ei anume acele cărți, care au un mesaj potrivit vârstei și care conțin modele de comportament drept de urmat.

Am ales poveștile, de astă dată, povestea „Regele înțelept”, scrisă de Stela Popa și am purces la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu” , în clasa a IV-a „C”, la Învățătoarea Anului 2018, Natalia Bernaz, o doamnă receptivă, o învățătoare foarte bună și o clasă de copii deștepți și dornici de a cunoaște. Am discutat cu ei despre povești, despre calități și vicii, despre ce e rău și ce e bine… Povestea sus numită e una accesibilă ca limbaj și foarte profundă ca mesaj. Citind-o descoperim diferite personaje, care posedă atât calități cât și vicii. În acest fel copiii își dau seama cum trebuie să se comporte într-o situație sau alta. Folosind o metodă liberă, interactivă, deducem împreună cu ei trăsăturile bune și mai puțin bune, iar copiii aleg singuri care trebuie aplicate de ei și care nu. În procesul dezbaterilor elevii demonstrează că știu multe din cele discutate, sunt plini de  ingeniozitate și de idei. Acestea sunt adevărate lecții moral-spirituale, fără chenare, dar în rămcile decenței.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.