Publicat în povești

Să trăiţi, să înfloriţi, întru mulţi ani fericiţi!

          La Centrul Academic Internaţional Eminescu, cetele de  colindători ne bucură în continuare cu vizitele lor. Un frumos grup de copii, buni cunoscători şi purtători de folclor autentic, de la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu”, ghidaţi de dna Viorica Popovici, director adjunct pentru educaţie şi Rita Ciuntu, părinte, şi-au început evoluarea cu o frumoasă Sorcovă:

                                        Sorcova veselă,

                                        Peste vară, primăvară,

                                        Să trăiţi, să-nfloriţi

                                        Ca un măr,

                                        Ca un păr,

                                        Ca un fir de trandafir!

                                        Tare ca fierul,

                                        Iute ca oţelul,

                                        Tare ca piatra,

                                        Iute ca săgeata!

                                        La anul şi la mulţi ani!….

          Au urmat colindele: „În grădina Raiului”, „Colo sus pe lângă lună”, etc. Am discutat cu ei despre tradiţii şi obiceiuri, i-am întrebat ce cunosc despre Colind, despre Pluguşor şi alte tradiţii legate de sărbătorile de iarnă, care din acestea ţin de Crăciun şi care de Anul Nou.   Copiii cunosc multe, dar încă multe rămân necunoscute de ei. Aceşti elevi, care îndrăgesc atât de mult colindele şi permanent îşi îmbogăţesc repertoriul, tocmai sunt cei care nu vor permite să dispară aceste frumoase obiceiuri şi tradiţii, ce ne deosebesc de alte popoare prin frumosul port popular, prin varietatea de mesaje şi personaje, prin cromatica multicoloră vastă, acea cromatica autohtonă, care este o valoare etnoculturală a poporului nostru, apărută încă din vremurile preistorice.

          Este foarte preţios că anume copiilor li se cultivă dragostea de tot ce-i frumos şi scump sufletelor noastre, neamului românesc, care este cel mai bogat din lume în tradiţii şi obiceiuri de iarnă şi nu numai. Ei sunt acei care vor păstra şi vor transmite altor generaţii aceste nepreţuite nestemate.

          La finalul programului elevii ne-au semănat cu grâu curat ca să avem un an mănos şi roditor. Aceste momente sensibilizează şi bucură, trezind în suflet noi speranţe.

          Şi acum o reţetă pentru anul care vine:

Se iau 12 luni,

Se curăţă foarte bine de amărăciune, mândrie, invidie şi ură,

Se împarte fiecare lună în 30-31 de zile, aşa încât să ajungă pentru un an.

Fiecare zi se prepară separat.

O parte – muncă şi linişte,

Două părţi – veselie şi umor.

Se mai adaugă trei linguriţe de optimism, o linguriţă de toleranţă şi bun-simţ.

Peste aluat se toarnă apoi dragoste din belşug.

Preparatul gata făcut se împodobeşte cu un bucheţel de mică atenţie.

Se serveşte zilnic cu veselie, la o ceaşcă de cafea înviorătoare  şi cu încredere inepuizabilă în Dumnezeu.

Fiecare zi trebuie trăită ca o sărbătoare.

La mulţi ani cu bine, cu zile senine, multă sănătate şi cu spor în toate.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar

nr 2nr 3

Reclame
Publicat în Colind de Crăciun, povești

Am venit să colindăm

Astăzi au venit să ne încălzească sufletele cu un buchet de colinde un grup de elevi, reprezentând mai multe clase (I-VIII) de la Liceul „ELITEX”, însoțiți de profesoara de limba și literatura română, Ecaterina Arventii, Învățătoarea clasei întâia, Alivia Bivol și câțiva părinți. Le-am povestit mai multe legende  din frumoasa carte „Crăiasa iarnă, scrisă de  Silvia Ursache: „Legenda zăpezii”, „Legenda primilor fulgi” și, desigur legenda „Darul lui Eminescu”, scrisă de Valeriu Anania, despre Îngerul Crăciunului, care pogoară pe pământ în ajunul Crăciunului, pe la casele copiilor, cu tolba plină de daruri, pe care le împarte la fetițe și băiței, mai întâi măsurându-le și cântărindu-le sufletele și binecuvântându-i. Copiii au rămas profund impresionați de mesajele legendelor auzite și s-au implicat în discuție… Am discutat și despre obiceiurile și tradițiile de Crăciun, despre semnificația lor. L-au colindat pe Eminescu și echipa Centrului Eminescu, interpretând cu multă emoție colindele: „Altfel de colind”, „Leru, deschideți poarta”, „Sufletelor toate”, „O ce veste minunată”. Ne-am urat reciproc sărbători fericite în mijlocul celor dragi și apropiați.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar

Publicat în povești

Colinde, colindițe…

Magia iernii și-a arătat primii fulgi, facându-se simțită și pezentă prin spiritual sărbătorilor ce se apropie cu pași grăbiți. E luna cadourilor, e minunat să primești daruri, dar e și mai minunat să dăruiești. Aceasta fac vizitatorii  Centrului Academic Internațional Eminescu. A devenit deja o tradiție, ca luna decembrie să fie dedicată tradițiilor și obiceiurilor de iarnă. Astfel zi de zi se aud clinchete de zurgălăi și voci zglobii de copii, care invocând Spiritul Crăciunului, vin cu colinde, cântece de stea, sorcove, urături și alte tradiții caracteristice acestor magice sărbători. Un grup de elevi de la Școala Grădiniță „Pas cu Pas”, nr. 152, din clasele I – IV-a, însoțiți de profesoara de muzică, Nina Guțan și un grup de părinți ne-au cântat și ne-au încântat cu câteva colinde tradiționale: „Larg deschide-ți ușa”, „Steaua lui Iisus”, „O ce veste minunată”, „O urare”, „Sorcova”. Am discutat despre tradițiile de iarnă, prin ce se caracterizează, care țin de Crăciun și care țin de Anul Nou. A fost emoționant, copiilor le-a plăcut, au primit dulciuri și au plecat veseli, mulțumiți și cu multe impresii pozitive de la cele văzute și auzite.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar

 

Publicat în parteneriat, povești

Colindele de Crăciun sunt bogăţia sufletului şi zâmbetul îngerilor

Crăciunul nu este o perioadă, nici un anotimp, este o stare de spirit. Adevăratul Spirit al Crăciunului înseamnă să preţueşti pacea şi bunăvoinţa, hărnicia, mila și smerenia, să oferi daruri celor dragi și mai ales celor mai triști, să dăruiești din plin compasiune, bunătate, toleranță, fericire, zâmbete și multe bucurii. Este sărbătoarea care adună împreună întreaga familie şi care ne reaminteşte cât de important este să le spunem celor dragi și nu numai, că îi iubim. Mai presus de orice este spiritul bunătăţii cel care contează în această perioadă, deci să ne bucurăm de simplitatea acestei sărbători binecuvântate în compania celor pe care îi iubim.

Semnificația Crăciunului fie că este vorba de sensul tradiţional sau de cel modern, este foarte simplă: a-i iubi pe ceilalţi. Și atunci mă întreb, de ce trebuie să aşteptăm Crăciunul pentru a face asta? Cred că trebuie să păstrăm Crăciunul în inimă tot anul și să dăruim dragoste anul împrejur.

Despre această binecuvântată, multașteptată și magică sărbătoare, Crăciunul, am discutat cu preșcolarii de la grădinița 165, ghidați de  Raisa Răilean, metodistă, Ludmila Canțăr, educatoare, Angela Pârgari, conducător muzical, Silvia Trifan, părinte. Deoarece avem la Centrul Academic Internațional Eminescu o frumoasă tradiție, an de an luna decembrie o dedicăm obiceiurilor și tradițiilor de iarnă. Discutăm despre semnificația acestor sărbători și despre influența lor asupra sufletelor oamenilor.

Ne vin oaspeți de toate vârstele, să-l colinde pe Eminescu, dar și echipa. Credem că după ce Crăciunul flutură bagheta magică pe deasupra lumii, se păstrează tot ceea ce este mai blând şi mai frumos, fiind însăși dragostea în acţiune. De fiecare dată când iubim, de fiecare dată când dăruim, este Crăciunul. Iar ingredientele de bază pentru un Crăciun adevărat și fericit, sunt timpul și dragostea acordate celor dragi.

De această data cei din grupa pregătitoare au venit frumos gătiți în costume populare cu Sorcova și câteva colinde tradiționale. „Sorcova”, „Sus la poarta raiului”, „Colind de iarnă” etc. Au cântat foarte emoționant, creând, astfel o atmosferă de sărbătoare. Este minunat să păstrăm și să promovăm aceste tradiții unicat, care ne deosebesc de alte neamuri. Și anume copiii sunt cei care le vor purta mai departe în timp. Colindele de Crăciun cântate de copii, sunt bogăţia sufletului şi zâmbetul îngerilor. Anume de Crăciun aprindem focul ospitalităţii în casă şi cel al dragostei în inimi.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

Publicat în parteneriat, povești

Darul lui Dumnezeu (Legendă despre Eminescu)

Astăzi la prima oră am venit la Liceul Teoretic „Liviu Rebreanu”, în clasa IV-a „C”, la Profesoara anului 2018, dna Natalia Bernaz pentru o oră de lectură. Am rămas plăcut surprinsă și foarte emoționată. Copiii cântau încet rugăciunea „Tatăl nostru”, acest moment mi-a produs multă bucurie în suflet pentru ei care sunt în formare și în același timp a fost în consens cu ceea ce urma să fac eu.

Orele de lectură, care implică și discuții pe marginea celor lecturate, la Centrul Academic Internațional Eminescu sunt o formă de propagare a cărții obișnuită și frecventă. Sunt anumite texte pe care le lecturăm cu elevii în anumite perioade a anului. Vorbeam despre „Darul lui Dumnezeu, o legendă despre Eminescu, care reflectă într-un stil artistic un aspect foarte emoționant din viața poetului. Scrisă de Valeriu Anania. Legenda pornește de la Îngerul Crăciunului, care în fiecare an, în noaptea de ajun poposește în casele copiilor pentru a le împărți darul hărăzit de Dumnezeu. Acel înger a intrat și în casa pruncului Eminescu și i-a adus în dar, cel mai prețios dar a lui Dumnezeu – Suferința, pentru că doar cei aleși pot servi cu devotament până la sacrificiu un astfel de dar. Cum a făcut-o Eminescu, iubindu-și țara, neamul, iubindu-l pe Dumnezeu și tot ce a zidit El, sacrificându-și viața de dragul oamenilor, celor de la care a primit biciuri, lovituri și pietre, care i-au bătut piroane în suflet, cei care s-au lepădat de El,  i-au înjosit numele și l-au umilit. I-au dat să bea otravă și fiere, i-au produs răni nevindecate și nemângâiate în trup și în suflet. Și anume din acest adânc de suferință a crescut un tânăr mândru ce a ars în inima sa toate dorurile și durerile neamului său. Un tânăr voevod ce va fi și peste veacuri lumina neamului său.

Copiii au ascultat cu mult interes și emoție, am discutat despre toate darurile hărăzite de Dumnezeu copiilor. Pacea, blândețea, curajul, înțelepciunea, bucuria, hărnicia, istețimea, mila, cumpătarea, smerenia, nădejdea și încă multe altele. Elevii s-au dat cu părerea, susținând ideea că ar fi minunat ca aceste calități să le aibă fiecare om. I-a interesat de ce suferința este cel mai  de preț dar a lui Dumnezeu. Și tot ei au răspuns. Dumnezeu suferă pentru noi, dar nu încetează să ne iubească. Mulțumirea a fost reciprocă, încă o informație nouă și încă o lecție de viață.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar