Publicat în Centrul Academic Eminescu., povești

Să vorbim despre brânză!

 

Ca să-ți dai seama că intreaga lume este innebunită după brânză nu trebuie să fii un geniu.

Sunt sigură că nimeni din cei ce vor citi acest material nu vor putea spune că nu preferă brânza, când sunt atâtea arome, atâtea sortimente și moduri de-a o mânca, de-ai savura din plin textura cremoasă și delicioasă.

Cât mă privește, sunt o consumatoare fidelă a brânzei. Nu mi-am pus întrebarea de ce îmi place brânza…, așa am apucat de-acasă, din  familie. Pot spune cu certitudine, că brânza este o specialitate a casei mele: cu smântână, sau miere, cu fructe, sau pomușoare, colțunași cu brânză,(apropo de colțunași: se spune că un vecin veni în vizită la altul, tocmai când acesta servea colțunași cu brânză, l-a invitat la masă, acesta, însă, a spus că nu este flămând, că a mâncat și este sătul, arătând cu mâna până la bărbie, dar ca să nu supere gospodarul s-a așezat la masă. După ce a plecat copilul, care tot acest timp a urmărit oaspetele, a zis: tată acestui nene, arătând de la bărbie și până sub nas, i-au încăput șaizeci și doi de colțunași), fie în plăcinte de tot felul, în budincă, tartă, în brânzoaice, ori scrob (trebuie să fac aici o remarcă la ceea ce ține de scrob, medicii nu recomandă să amestecăm ouăle cu brânza, fiindcă se digerează diferit ca durată și nu este bine pentru sănătate și noi ne întrebăm, de ce nu ne simțim bine când mâncăm plăcintă cu brânză amestecată cu ou și smântână, cozi de ceapă verde și mărar, iar pe deasupra și un păhăruț de vin roșu (așa a fost și este din moși strămoși). De fapt tot ce este bun și gustos îi este contraindicat omului, susțin adepții modului sănătos de viață…

Să revenim, însă, la brânză că are ea ce are această brânză. Un aliment foarte preferat de multe popoare, dar ce știm noi despre brânză, despre istoricul apariției acestui produs? Așa că pornim într-o aventură brânzoasă. Cu atât mai mult, că legenda despre apariția brânzei, ca produs alimentar, este practic atemporală. Se presupune că a apărut cu mult inainte de era noastră, că inițial nu o consumau toți, fiind un deliciu doar pentru nobili și era preparată doar în casele lor. Unii susțin că a fost descoperită în Asia Centrală sau în Orientul Mijlociu, vehiculându-se  numeroase legende privind apariția sa. O legendă povestește un fapt enedit, când un nomad arab traversa Deșertul, cărând cu el lapte într-un recipient făcut din stomacul unui animal, la un moment dat a descoperit că laptele a fost separat în brânză și zer de  către cheagul din stomac… Alte povestiri pun accentul pe mitologia greacă, care îl consideră descoperitor al brânzei pe zeul Aristeu, fiul lui Apollo.

Odată cu apariția scrisului, apar și unele notițe despre brânză. Niște momente despre existența și prepararea brânzei găsim și în literatură universală, spre exemplu marele Homer în vestita sa epopee „Odiseea” povestește cum Ciclopii preparau și depozitau brânza de oaie și de capră. Aristotel povestește despre coagularea laptelui cu sucul unor plante. Boccacio, autorul cunoscutei lucrări „Decameronul”, a făcut, de asemenea, referire la procesul de fabricare a brânzeturilor, în special a parmezanului (o brânză italienească).

Pe bătrânul continent, prin secolul al X-lea, Italia devine centrul producției de brânză în Europa, intrând în competiție cu Franța, rivala ei, care astăzi are multiple specii de brânzeturi, transformând consumul de brânză într-un cult. Și cum totul evoluiază în această lume, evoluiază și procesul de producere  a brănzei, devenind un produs tot mai solicitat de masele largi. Astfel, producerea industrială a brânzei a devenit inevitabilă și acest lucru se întîmplă în Elveția 1815, iar în 1860 după ce Luis Pasteur inventeză procesul de ferementație cu bacterii, care crește semnificativ producția de brânză și lactate la nivel global, numărul consumatorilor crește considerabil.

Various types of cheese

Și astăzi producătorii în domeniu dezvoltă ramura, caută și inventează noi sortimente de brânzeturi, spre deliciul oamenilor, dar și beneficiul producătorilor. N-am să vă povestesc toată istoria apariției și evoluției brânzei, vreau să cred că v-am intrigat și fiecare individual va studia în profunzime problema, desigur, dacă este un consumator de brânză, sau va deveni de azi înainte și ține să cunoască totul despre brânză.

Fiecare neam cu brânza lui. Noi fiind un popor mioritic, cu o îndeletnicire a păstoritului de secole, având turme de ovine, bovine și caprine și păstori pe potrivă, care știu a face brâză închegată cu chiag de mieluț s-au eduț, caș și urdă bună, vorba cântecului: Bună-i brânza din burduf / Măi ciobane, măi, / Da-i mai bună din găleată, / Buf ciobane o dată. / Bună-i brânza, bun îi cașul, / Frumușel îi ciobănașul… Și apoi „Mare brânză – un chil de caș”, sau un balmuș cu mămăligă și brânză, făcută la ceaun, pe vârf de munte, cu aromă de brad, însoțită de un flueraș doinind dorul de eternitate, ar exclama ciobanii, o mâncare foarte delicioasă, doar trebuie să urci la stână… Deși, brânza este unul dintre cele mai vechi preparate din lume, astăzi e un produs consumat aproape la orice masă, devenind mâncarea noastră cea de toate zilele.

Despre brânză în înțelepciunea populară: Brânză bună în burduf de câine; A făcut mare brânză ; Fricosul nu e bun de nici o brânză; Ei și ce – mare brânză; A te băga în brânza altuia; Brânza este aspirația laptelui la eternitate (Clifton Fadiman); Extaz autohton, cu iz de telemea (aforism de Valeriu Butulescu); Brânza topită: un cocktail de apă și E-uri (definiție de Lygia Alexandrescu); Corbu, în literatură, / A intrat cu caș la gură. (epigramă de Vasile Huțu); După investirea în funcție, domnul prefect a intrat în pâine ca în brânză (aforism de Victor Marin); Frate, frate dar brânza-i cu bani (proverb); A făcut mare brânză (proverb aromân).

Larisa Arseni, Maestru în artă, colaboratoare la

Centrul Academic Internațional Eminescu.

 

 

Reclame