Originea Paștelui

Sărbătoare religioasă creştină, Paştele comemorează învierea lui Isus Christos, la trei zile după crucificarea sa în Vinerea Sfântă. Pentru creştini, Paştele este sărbătoarea cea mai sfântă din calendar. Paştele creştin are loc în calendar în preajma sărbătorii Paştelui evreiesc – Pesah, care comemorează Exodul, pentru că Isus a înviat în zilele în care se ţinea această festivitate.

Deloc întâmplător, această celebrare anuală a Învierii lui Isus are loc primăvara, în anotimpul renaşterii naturii. Este o sărbătoare a luminii şi a bucuriei, a reîntoarcerii la noi înşine şi la lucrurile frumoase din jurul nostru.

ORGINEA PAŞTELUI.Paştele a fost sărbătorit pentru prima dată în jurul anului 1400 î.Hr, la evrei, pentru care Paştele semnifica ieşirea din robia egipteană şi traversarea Mării Roşii. Începând cu anul 33 d.Hr, Paştele evreiesc a coincis cu patimile, răstignirea şi învierea lui Isus – evenimente care, pentru creştini, vor căpăta tot numele de „Paşte”.

 DATA PAŞTELUI. Creştinii nu sărbătoresc în fiecare an la aceeaşi dată Paştele. Mai mult, există date diferite de sărbătorire a Paştelui la diferitele rituri – catolicii şi ortodocşii sărbătoresc diferit Paştele. Primul Sinod ecumenic desfăşurat la Niceea în anul 325 d.Hr a hotărât ca Paştele creştin să nu mai fie celebrat odată cu Paştele, ci în prima duminică de după luna plină a echinocţiului de primăvară. Data Paştelui depindea de două fenomene astronomice, unul cu dată fixă (echinocţiul de primăvară) şi unul cu dată schimbătoare – mişcarea de rotaţie a Lunii în jurul Pământului – luna plină de după echinocţiu. La acest Sinod, noţiunea de echinocţiu de primăvară a căpătat o semnificaţie deosebită – s-a considerat că este un moment reprezentativ pentru timpul primordial în care Dumnezeu a separat lumina de întuneric şi a poruncit ca lumina să fie dată de soare – ziua şi de lună – noaptea.

Până în 1582 toţi creştinii, indiferent de confesiune, sărbătoreau data Paştelui la aceeaşi dată. Modificarea datei Paştelui la catolici s-a făcut odată cu reforma calendarului iniţiată de Papa Grigorie al VIII-lea, care a vrut să rectifice decalajul descoperit de astronomi între calendarul folosit până atunci, cel iulian, şi timpul real astronomic. Folosindu-se calendarul iulian, stabilirea datei Paştelui era, implicit, viciată. În timp ce catolicii au început să prăznuiască Paştele după noul calendar rectificat. Bisericile creştin-ortodoxe au rămas la sărbătorirea după vechiul calendar, care indica echinocţiul şi luna plină la date care nu mai corespundeau cu datele astronomice. Aşa se explică decalajul existent şi astăzi.

TRADIŢII ŞI SIMBOLURI DE PAŞTI. Deşi data Paştelui este diferită la catolici şi ortodocşi, tradiţiile de Paşti rămân asemănătoare. De pe masa creştinilor de rit catolic sau ortodox nu lipsesc ouăle roşii, carnea de miel, pasca cu brânză dulce sau cozonacii. În noaptea de Înviere, credincioşii, atât catolici şi protestanţi, cât şi ortodocşi, sunt prezenţi la slujba de Înviere. Paştele este şi una dintre sărbătorile cu cele mai multe şi bogate tradiţii.

Ouăle de Paşte. Potrivit tradiţiei, ouăle de Paşte erau adunate din cuibar în miercurea din a patra săptămână a Postului Mare. Există obiceiul ca, de la lăsatul secului şi până în această zi, gospodinele să nu strângă ouale. Era credinţa că ouale alese în această zi nu se stricau până la Paşte.Acum se alegeau ouale pentru mancarea de Paşti şi ouăle ce urmau să fie înroşite. Vopsitul lor avea loc însă în joia din săptămâna de dinaintea Paştelui, niciodată în Vinerea Mare. Oul vopsit este simbolul Mântuitorului, care părăseşte mormântul şi se întoarce la viaţă, precum puiul de găină ieşit din găoace.

Lumânarea de Înviere. În noaptea Învierii, credincioşii care merg la slujbă iau cu ei o lumânare. Aceasta este aprinsă la miezul nopţii de către preot, care îi îndeamnă să vină să ia lumină, în timp ce rosteşte „Hristos a Înviat…”.Lumânarea rămâne aprinsă pe toată durata slujbei, credincioşii ducând apoi lumina acasă. Lumânarea este stinsă în grinda casei şi mulţi sunt cei care o păstrează tot timpul anului pentru a o aprinde în caz de primejdie sau în timpul furtunilor. Lumânarea este simbolul suprem al Învierii, al biruinţei vieţii, al luminii şi bunătăţii divine.
Mielul. În întreaga tradiţie creştină, mielul Îl simbolizează chiar pe Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru păcatele lumii. Rugăciunile pentru binecuvântarea mieilor datează din secolul al VII-lea. Ulterior, mielul fript a devenit un fel principal pe masa de Paşte a tuturor creştinilor. În Europa sunt foarte populari şi mieii din unt, paste sau zahăr.
Pasca. Gospodinele coc pasca o singură dată pe an, de Sfintele Paşti. Aceasta are o formă rotundă, pentru că se crede ca scutecele lui Hristos au fost rotunde. Având la mijloc o cruce, pasca este împodobită pe margini cu aluat împletit.
Iepuraşul. Se presupune că Iepuraşul de Paşte îşi are originea în credinţele precreştine ale fertilităţii. Iepurele, cel mai fertil animal, era văzut ca un simbol al renaşterii întregii naturi în perioada primăverii. Prima apariţie a iepuraşului ca simbol al Paştelui a avut loc în Germania, fiind menţionat în cărţi în jurul anului 1500.

Școala de Iepuri de Paști

Iepuraşul şi-a dres puţin vocea şi a început să-i vorbească, plimbându-se prin birou cu labele la spate: „Albino, eşti unul dintre cei mai buni iepuri de Paşti de la şcoala noastră. Îmi aminteşti de mine în tinereţe. Eram la fel de energic şi de agil ca şi tine. Dacă tu crezi că nu ai nevoie de bune maniere pentru meseria aceasta sunt de acord să te scutesc de cursul acesta cu o singură condiţie: să distribui cadouri unor oameni la fel de nepoliticoşi ca şi tine.Nu o să dai ouă copiilor ci părinţilor şi bunicilor care nu mai cred în Iepuraş”

Albino a început să râdă şi era nespus de fericit că nu va fi dat afară de la şcoală. Iepuraşul l-a întrerupt însă: „Nu am terminat Albino. Oamenii despre care ţi-am vorbit obişnuiesc să arunce cu ouăle şi să plângă că vor cadouri mai scumpe, este foarte greu să le faci un cadou mulţumitor şi va fi o muncă foarte grea. De aceea pentru fiecare ou pe care vei reuşi să îl dăruieşti, eu îţi voi dărui trei în schimb.”

Năzdrăvanul nostru la auzul acestor cuvinte s-a entuziasmat grozav şi s-a hotărât să uite de planul lui cu furtul de ouă pentru că acum avea ocazia să primească de trei ori mai multe. A întrebat totuşi: „Da ceilalţi iepuri care lucrează cu copiii câte ouă primesc?” Iepurele şef a zâmbit şi i-a spus că la finele distribuirii fiecare iepure primeşte un coş cu ouă pictate, coş mai mare sau mai mic în funcţie de câţi membrii numără familia respectivului.

Albino i-a mulţumit Iepuraşului şi a plecat să se pregătească de dimineaţa cea mare, fericit că va câştiga mai mult decât toţi.

În dimineaţa de Paşti toţi iepurii au pornit la drum, care mai de care mai veseli şi mai încărcaţi.

Albino a plecat şi el, cărând în spate un sac de trei ori mai mare decât cei ai colegilor săi, gata să îşi termine treaba cât mai repede.

Pe la jumătatea dimineţii iepuraşii se întorceau la sediu pentru câte un nou sac de ouă, fericiţi şi glumeţi. Albino se întorcea şi el cu sacul lui uriaş plin cu ouă sparte, murdar de albuş şi gălbenuş, jumulit şi obosit. Nici măcar un om mare nu a crezut că Albino este un iepure de Paşte, toţi l-au gonit şi au aruncat după el cu ce-au nimerit.

Lăcomia nu se poate răsplăti niciodată dragii mei, nu vă doriţi niciodată mai mult decât puteţi duce pentru că s-ar putea chiar să primiţi şi nu o să fie prea plăcut. Desigur ca dacă învăţaţi din greşeli, răsplata poate fi înzecită aşa cum s-a întâmplat şi cu Albino al nostru.

De la această ispravă Albino a rămas responsabil cu copiii şi oamenii mari care nu cred în Iepuraş. Răsplata lui însă este întradevăr foarte mare pentru că de fiecare dată când reuşeşte să convingă pe câte cineva să îi accepte darul şi să creadă în Iepuraş primeşte un ou de aur şi un ou de ciocolată. Iepuraşul cel bătrân i-a promis că atunci când va strânge 100 de ouă de aur îi va ceda funcţia de director al Şcolii de Iepuri de Paşti.

Indiferent care Iepuraş o să vă aducă vouă darurile de Paşti, nu uitaţi să îi mulţumiţi şi să primiţi orice cadou cu inima deschisă. Iar dacă vă vizitează Albino, ajutaţi-l şi pe el pentru că nu mai e de mult lacom şi a început să iubească foarte mult copiii, mai ales pe cei care cred în poveşti şi vise frumoase, în zâne, prinţese, Moş Crăciun şi Iepuraş.

Şi-am încălecat pe-un coş cu ouă
Şi v-am spus o poveste cu rouă!

Sursa: http://www.roli.ro/povesti/pentru-copii/scoala-de-Iepuri-de-Paste-II/

Sper că este o poveste care a trezit curiozitate și imaginație. O poveste de la care aveți ce învăța. Nu-mi rămâne decât să vă invit la bibliotecă, la Centrul Academic Internațional Eminescu, pentru a vă delecta cu cărți bune, interesante, utile… povești pe potriva așteptărilor voastre, dragi cititori.

Publicat: Diana Ț.