Publicat în Centrul Academic Eminescu., povești

Poveștile – act de moralitate și înțelepciune

          Cărțile citite în copilărie, întotdeauna își lasă amprenta asupra formării noastre ca personalitate. În special poveștile, deoarece ele conțin semnificații mai profunde decât multe lecții care ne-au fost predate ulterior în viață. Un filozof spunea că orice pagină deschisă și mai ales citită ne învață ceva și acel ceva ne vine în ajutor când nici nu prindem de veste.

          Este foarte important să canalizăm lectura cărților în contextul potrivit mesajului și vârstei cititorului. Selectăm anume acele cărți care servesc drept modele de urmat.

          Centrul Academic Internațional Eminescu și-a completat fondurile cu noi cărți pentru copii. Și în acest sens am inițiat un ciclu de prezentări și ore de lectură. Elevii citesc cărți noi, cunosc  autori noi.

          O poveste interesantă „Regele cel înțelept”, scrisă cu mult drag de Stela Popa, ne-a sugerat ideea de a organiza o lecție de educație moral-spirituală.

          Întâlnirea cu elevii clasei a III „A” de la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, împreună cu învățătoarea Oxana Rotaru a fost una deosebită, interesantă și interactivă. După ce am discutat despre calități general umane, cum ar fi: înțelepciunea, bunătatea, credința, iubirea, respectul reciproc, ascultarea, curajul, tăria de caracter, răbdarea, dar și despre unele vicii: lăcomie, minciună, lipsă de respect, ascultarea și simțul măsurii, rușinea, etc.

          Am lecturat povestea nu înainte de  a-i atenționa asupra unor momente anume… Elevii au ascultat cu sufletul la gură. Au înțeles foarte bine povestea, au analizat faptele personajelor, au descoperit ce e rău și ce e bine, și ce trebuie să preia ca model în comportamentul lor.

          A fost o adevărată lecție de educație moral-spirituală cu un vădit impact educațional.

Larisa Arseni. Maestru în artă, bibliotecar.

 

Reclame
Publicat în Centrul Academic Eminescu., povești

#Ebibliotecamea

ursuletul marmi

Vă așteptăm cu drag la biblioteca noastră. Centrul Academic Internațional Eminescu, locul perfect pentru a crește, a învăța și a-ți face prieteni adevărați.

Bd. Dacia, nr. 20

Publicat în Centrul Academic Eminescu., povești

Cărțile: glasuri eterne în spațiu…

 

            În cele ce urmează vom vorbi despre cărți și carte. Interlocutorii noștri de această dată sunt un grup de copii de la Grădinița 139 „Universul copiilor”,cu vârsta de 6-7 ani, numiți „Strugurașii”, împreună cu educatoarea dna Valentina Berezenco și reprezentantele comitetului părintesc Marcela Rotari și Aurelia Coroi.

Moderatoarea întâlnirii dna Larisa Arseni după ce i-a salutat, i-a întrebat dacă știu unde se află? Cum se numește localul, unde sunt adunate multe cărți? Ce înseamnă bibliotecă? A cui nume poartă această bibliotecă? Copiii au răspuns în cor: Mihai Eminescu.

Le-am vociferat niște gânduri despre carte, menționând: e zestrea ce ne-mparte, în cei cu cărți și cei cu carte, am explicat sensul celor spuse, apoi am ascultat poezia „Cartea” de  Vasile Romanciuc „Cartea este o minune – / Ca-n preasfânta rugăciune, / Ea din mic te face mare / Și din slab te face tare, / Ești bolnav te-nzdrăvenește, / Ești sărac – te-mbogățește. / Nu ești singur ține minte: / Cartea ți-e ca un părinte, / Ea ți-e soră, ea ți-e frate – / Făra carte nu se poate…/ Orice literă e plină / De căldură și lumină. / Vrei frumos și drept să crești, / Și puternic? Să citești! / Și-atunci, filele veline / Devin aripi pentru tine. / Dacă ai aripi de carte, / Zbori mai sus, vezi mai departe…”. Micuților le-a plăcut mult această poezie și au promis s-o învețe pe de rost. Cartea este prietena noastră, au zis ei. Drept argument ne-au demonstrat fiecare câte o carte confecționată cu mâinile proprii. Spre exemplu, Apreutesii Igor a făcut o carte despre eroul său preferat „SPIDER-MAN”; Renat a făcut o carte de poezii din creația lui Grigore Vieru și Mihai Eminescu;

Timur a numit-o pe a lui „Cartea mea cu poezii”, în care a întrodus mai multe texte despre carte. Victoria Belous a prezentat cartea „Anotimpuri”,în cuprins mai multe poezii despre cele patru anotimpuri ale anului. Sîrbu Andreea a confecționat cartea „Ghicitori”, fiecare ghicitoare, fiind însoțită de o imagine în care se ascunde răspunsul. David Prodan a desenat imagini ce reflectă odihna din vacanța  petrecută la bunici.

„Animale și păsări domestice”, este cartea prezentată de Ionela Ciuvaga, frumos colorate și însoțite de mici poezioare. „Comoara mea” așa s-a numit cartea unei fetițe care a uitat să-și scrie numele, dar din carte ne-am dat seama că această comoară este familia ei și tot ce ține de ea, sărbătorile familiei, tradițiile, obiceiurile, bucatele preferate…

Le-am povestit legenda „Eminescu” de Geo Bogza. O altă legendă, „Darul lui Dumnezeu”,în care se povestește, cum Dumnezeu, prin intermediul unui înger îi trimite nounăscutului Mihai un dar, care era suferința. Am discutat despre suflet și calități, care e bine să le aibă orice om: blândețea, curajul, bunătatea, istețimea,înțelepciunea, pacea. Copiilor le-a plăcut discuția, fiecare încercând să se dea cu părerea.

Micuții au pregătit și un recital de poezie din creația autorului Ion Anton și a altor poeți pe care le-au recitat cu multă simțire și emoție.

Un fragment din poezia „Eminescu” de Vasile Romanciuc, recitată de copii: „Sfânta limbă românescă, / Într-un suflet ne aduni – / Să trăiască, să-nfloresacă / Neamul meu de oameni buni!; Sunt român. / Vorbesc româna. În română vă iubesc / și român rămân, Lumina / Limbii noastre s-o păzesc. /„Mama îmi citește, / Iară eu repet: / Eminescu mi-este /Cel mai drag poet”

Copiii sunt foarte receptivi atunci când găsești cuvintele potrivite și pe înțelesul lor. Ei sunt o cocă din care poți modela și frământa cea mai frumoasă și bogată pâine. Aceasta încercăm să facem noi prin intermediul cărților potrivite vârstei. Este interesant și plăcut să lucrezi cu ei, chiar dacă sunt impacienți.

Larisa Arseni, Maestru în artă, bibliotecar.

 

Publicat în Centrul Academic Eminescu., povești

Să vorbim despre brânză!

 

Ca să-ți dai seama că intreaga lume este innebunită după brânză nu trebuie să fii un geniu.

Sunt sigură că nimeni din cei ce vor citi acest material nu vor putea spune că nu preferă brânza, când sunt atâtea arome, atâtea sortimente și moduri de-a o mânca, de-ai savura din plin textura cremoasă și delicioasă.

Cât mă privește, sunt o consumatoare fidelă a brânzei. Nu mi-am pus întrebarea de ce îmi place brânza…, așa am apucat de-acasă, din  familie. Pot spune cu certitudine, că brânza este o specialitate a casei mele: cu smântână, sau miere, cu fructe, sau pomușoare, colțunași cu brânză,(apropo de colțunași: se spune că un vecin veni în vizită la altul, tocmai când acesta servea colțunași cu brânză, l-a invitat la masă, acesta, însă, a spus că nu este flămând, că a mâncat și este sătul, arătând cu mâna până la bărbie, dar ca să nu supere gospodarul s-a așezat la masă. După ce a plecat copilul, care tot acest timp a urmărit oaspetele, a zis: tată acestui nene, arătând de la bărbie și până sub nas, i-au încăput șaizeci și doi de colțunași), fie în plăcinte de tot felul, în budincă, tartă, în brânzoaice, ori scrob (trebuie să fac aici o remarcă la ceea ce ține de scrob, medicii nu recomandă să amestecăm ouăle cu brânza, fiindcă se digerează diferit ca durată și nu este bine pentru sănătate și noi ne întrebăm, de ce nu ne simțim bine când mâncăm plăcintă cu brânză amestecată cu ou și smântână, cozi de ceapă verde și mărar, iar pe deasupra și un păhăruț de vin roșu (așa a fost și este din moși strămoși). De fapt tot ce este bun și gustos îi este contraindicat omului, susțin adepții modului sănătos de viață…

Să revenim, însă, la brânză că are ea ce are această brânză. Un aliment foarte preferat de multe popoare, dar ce știm noi despre brânză, despre istoricul apariției acestui produs? Așa că pornim într-o aventură brânzoasă. Cu atât mai mult, că legenda despre apariția brânzei, ca produs alimentar, este practic atemporală. Se presupune că a apărut cu mult inainte de era noastră, că inițial nu o consumau toți, fiind un deliciu doar pentru nobili și era preparată doar în casele lor. Unii susțin că a fost descoperită în Asia Centrală sau în Orientul Mijlociu, vehiculându-se  numeroase legende privind apariția sa. O legendă povestește un fapt enedit, când un nomad arab traversa Deșertul, cărând cu el lapte într-un recipient făcut din stomacul unui animal, la un moment dat a descoperit că laptele a fost separat în brânză și zer de  către cheagul din stomac… Alte povestiri pun accentul pe mitologia greacă, care îl consideră descoperitor al brânzei pe zeul Aristeu, fiul lui Apollo.

Odată cu apariția scrisului, apar și unele notițe despre brânză. Niște momente despre existența și prepararea brânzei găsim și în literatură universală, spre exemplu marele Homer în vestita sa epopee „Odiseea” povestește cum Ciclopii preparau și depozitau brânza de oaie și de capră. Aristotel povestește despre coagularea laptelui cu sucul unor plante. Boccacio, autorul cunoscutei lucrări „Decameronul”, a făcut, de asemenea, referire la procesul de fabricare a brânzeturilor, în special a parmezanului (o brânză italienească).

Pe bătrânul continent, prin secolul al X-lea, Italia devine centrul producției de brânză în Europa, intrând în competiție cu Franța, rivala ei, care astăzi are multiple specii de brânzeturi, transformând consumul de brânză într-un cult. Și cum totul evoluiază în această lume, evoluiază și procesul de producere  a brănzei, devenind un produs tot mai solicitat de masele largi. Astfel, producerea industrială a brânzei a devenit inevitabilă și acest lucru se întîmplă în Elveția 1815, iar în 1860 după ce Luis Pasteur inventeză procesul de ferementație cu bacterii, care crește semnificativ producția de brânză și lactate la nivel global, numărul consumatorilor crește considerabil.

Various types of cheese

Și astăzi producătorii în domeniu dezvoltă ramura, caută și inventează noi sortimente de brânzeturi, spre deliciul oamenilor, dar și beneficiul producătorilor. N-am să vă povestesc toată istoria apariției și evoluției brânzei, vreau să cred că v-am intrigat și fiecare individual va studia în profunzime problema, desigur, dacă este un consumator de brânză, sau va deveni de azi înainte și ține să cunoască totul despre brânză.

Fiecare neam cu brânza lui. Noi fiind un popor mioritic, cu o îndeletnicire a păstoritului de secole, având turme de ovine, bovine și caprine și păstori pe potrivă, care știu a face brâză închegată cu chiag de mieluț s-au eduț, caș și urdă bună, vorba cântecului: Bună-i brânza din burduf / Măi ciobane, măi, / Da-i mai bună din găleată, / Buf ciobane o dată. / Bună-i brânza, bun îi cașul, / Frumușel îi ciobănașul… Și apoi „Mare brânză – un chil de caș”, sau un balmuș cu mămăligă și brânză, făcută la ceaun, pe vârf de munte, cu aromă de brad, însoțită de un flueraș doinind dorul de eternitate, ar exclama ciobanii, o mâncare foarte delicioasă, doar trebuie să urci la stână… Deși, brânza este unul dintre cele mai vechi preparate din lume, astăzi e un produs consumat aproape la orice masă, devenind mâncarea noastră cea de toate zilele.

Despre brânză în înțelepciunea populară: Brânză bună în burduf de câine; A făcut mare brânză ; Fricosul nu e bun de nici o brânză; Ei și ce – mare brânză; A te băga în brânza altuia; Brânza este aspirația laptelui la eternitate (Clifton Fadiman); Extaz autohton, cu iz de telemea (aforism de Valeriu Butulescu); Brânza topită: un cocktail de apă și E-uri (definiție de Lygia Alexandrescu); Corbu, în literatură, / A intrat cu caș la gură. (epigramă de Vasile Huțu); După investirea în funcție, domnul prefect a intrat în pâine ca în brânză (aforism de Victor Marin); Frate, frate dar brânza-i cu bani (proverb); A făcut mare brânză (proverb aromân).

Larisa Arseni, Maestru în artă, colaboratoare la

Centrul Academic Internațional Eminescu.

 

 

Publicat în BM ”B.P.Hasdeu”, Centrul Academic Eminescu., povești, Tatiana Scripa

Ne vedem la bibliotecă

În cele ce urmează, vom vorbi despre Tatiana Scripa, o scriitoare nu demult apărută pe mapamondul literaturii române, dar care a reușit să se afirme deja și desigur vom vorbi despre cărțile dumneaei pentru copii: „Pentru tine Copilaș, ziceri despre-un motănaș” și „Povestiri rimate despre Dorodont în fapte”. Copiii din grupa pregătitoare „Ghioceii” de la Grădinița 40, însoțiți de educatoarea Alina Nenescu și dădaca Ludmila Alexandru au venit cu drag la Centrul Academic Internațional Eminescu la o întâlnire pentru a cunoaște o carte nouă. Le-am vorbit despre scriitoare și despre ce a motivat-o să scrie aceste frumoase și iteresante cărți. Mottoul cărților Tatianei Scripa ne îndeamnă s-adunăm doar fapte bune și din cărți înțelepciune, iar protagonistul cărților, Motănelul Dorodont este unul nostim și isteț, despre aceasta vorbesc faptele lui, dar și cercul de prieteni la fel de hazlii ca și el, Le-am propus copiilor câteva învățăminte alese de Dorodont culese: „Citește. Cartea te va înălța către cele mai mari dorințe”, „Metehnele omenești sunt multe: lenea, mândria, aroganța, minciuna… Ține-te departe de ele”…
Copiilor le-au plăcut foarte mult poeziile autoarei, le-au înțeles mesajul și au solicitat o întâlnire cu autoarea acestor poezii pline de înțelepciune. La finalul întâlnirii au dorit să ne recite câteva poezii, pentru că știu multe. Au recitat, în special, poezii legate de anotimpul Primăvara, declamate frumos, expresiv și cu multă emoție: Vlada, Daniela, Paula, Sergiu, Daniel, Vanea, Irina, Cezara și alții. A fost o întâlnire interesantă și cognitivă.

Larisa Arseni. Maestru în artă. Colaboratoare la
Centrul Academic Internațional Eminescu.