Publicat în BM ”B.P.Hasdeu”, Concursul Bătălia Cărţilor, povești

Bătălia cărților 2018

CENTRUL ACADEMIC INTERNAȚIONAL EMINESCU, îți propune o carte minunată care face parte din concursul de lectură  BĂTĂLIA CĂRȚILOR.

3

Reclame
Publicat în BM ”B.P.Hasdeu”, Centrul Academic Eminescu., povești, Tatiana Scripa

Ne vedem la bibliotecă

În cele ce urmează, vom vorbi despre Tatiana Scripa, o scriitoare nu demult apărută pe mapamondul literaturii române, dar care a reușit să se afirme deja și desigur vom vorbi despre cărțile dumneaei pentru copii: „Pentru tine Copilaș, ziceri despre-un motănaș” și „Povestiri rimate despre Dorodont în fapte”. Copiii din grupa pregătitoare „Ghioceii” de la Grădinița 40, însoțiți de educatoarea Alina Nenescu și dădaca Ludmila Alexandru au venit cu drag la Centrul Academic Internațional Eminescu la o întâlnire pentru a cunoaște o carte nouă. Le-am vorbit despre scriitoare și despre ce a motivat-o să scrie aceste frumoase și iteresante cărți. Mottoul cărților Tatianei Scripa ne îndeamnă s-adunăm doar fapte bune și din cărți înțelepciune, iar protagonistul cărților, Motănelul Dorodont este unul nostim și isteț, despre aceasta vorbesc faptele lui, dar și cercul de prieteni la fel de hazlii ca și el, Le-am propus copiilor câteva învățăminte alese de Dorodont culese: „Citește. Cartea te va înălța către cele mai mari dorințe”, „Metehnele omenești sunt multe: lenea, mândria, aroganța, minciuna… Ține-te departe de ele”…
Copiilor le-au plăcut foarte mult poeziile autoarei, le-au înțeles mesajul și au solicitat o întâlnire cu autoarea acestor poezii pline de înțelepciune. La finalul întâlnirii au dorit să ne recite câteva poezii, pentru că știu multe. Au recitat, în special, poezii legate de anotimpul Primăvara, declamate frumos, expresiv și cu multă emoție: Vlada, Daniela, Paula, Sergiu, Daniel, Vanea, Irina, Cezara și alții. A fost o întâlnire interesantă și cognitivă.

Larisa Arseni. Maestru în artă. Colaboratoare la
Centrul Academic Internațional Eminescu.

Publicat în BM ”B.P.Hasdeu”, Centrul Academic Eminescu., Chișinăul citește, Ianoș Țurcanu

Ne vedem la bibliotecă

Ne vedem la bibliotecă – acest generic ni se potrivește de minune, pentru că doar în bibliotecă aflăm lucruri noi despre cărți, despre poeți și scriitori. Zilele acestea la Centrul Academic Internațional Eminescu a fost organizată o întâlnire cu grupa pregătitoare „Fluturașii” de la Grădinița nr. 40, ghidată de educatoarea Victoria Stăvilă. De dată aceasta le-am prezentat cartea „Dansul florilor” scrisă de cunoscutul poet Ianoș Țurcanu, carte inclusă în Programul de lectură „Chișinăul citește”, organizat de Biblioteca Municipală B. P. Hasdeu. Le-am vorbit despre scriitor, am citit mai multe poezii: „Cartea”; „Fapte bune să aduni”; „Coca-Cola pentru Nola”; „Două mâțe și-un motan”; „Șoricelul educat”; „O girafă supărată”; „Vine broasca de la mare”; „Un șoricel deștept”; „Codul bunelor maniere”. Ne-au recitat și ei câteva poezii pe care le pregătesc pentru programul „Adio grădiniță”. Micuților le-au plăcut poeziile domnului Ianoș Țurcanu pline de haz și multă înțelepciune, la final au solicitat o întâlnire cu autorul.


Larisa Arseni. Maestru în artă. Colaboratoare la
Centrul Academic Internațional Eminescu.

Publicat în BM ”B.P.Hasdeu”, BM140, BMservicii, Centrul Academic Eminescu., morală

Alegoria broscuţelor

A fost odată un grup de broscuţe care voiau să se ia la întrecere. Ţelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt. Se adunaseră deja mulţi spectatori pentru a urmări cursa şi a le încuraja pe broscuţe. Cursa urma să înceapă. Nici unul dintre spectatori nu credea însă că vreuna dintre broscuţe va reuşi să ajungă în vârful turnului.

Peste tot nu se auzeau decât exclamaţii de genul:
– Oh, foarte obositor!!! Nu vor reuşi niciodată să ajungă sus!
Sau:
– Turnul este mult prea înalt! N-au cum să reuşească!
Broscuţele începură să abandoneze una câte una, cu excepţia uneia singure care continua să se caţăre vioaie tot mai sus…
Spectatorii strigau neîncetat:
– E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajungă sus!
Tot mai multe broscuţe se resemnau şi abandonau. Doar una singură continua să se caţăre. Nu voia cu nici un chip să abandoneze.
            În final, toate renunţară cu excepţia celei care, cu o imensă ambiţie şi rezistenţă, reuşi să ajungă singură în vârful turnului. Toate celelalte broscuţe şi toţi spectatorii au vrut să afle cum reuşise totuşi acea broscuţă să ajungă în vârf după ce toate celelalte abandonaseră cursa. Unul dintre spectatori se duse la broscuţă s-o întrebe cum reuşise să facă un efort atât de mare ca să ajungă în vârful turnului.
Şi aşa se află că… Broscuţa învingătoare era… SURDĂ !!!
Morala…
            Nu asculta niciodată de oamenii care sunt mereu negativişti şi pesimişti, pentru că îţi răpesc cele mai frumoase dorinţe şi speranţe pe care le porţi în suflet. Gândeşte-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citeşti te influenţeaza în ceea ce faci.

Publicat: B. Olesea
Publicat în biblioteca, BM ”B.P.Hasdeu”, Centrul Academic Eminescu., Ernst Theodor Amadeus Hoffman, Larisa Arseni, poveste, Regele şoarecilor, Spărgătorul de Nuci

Spărgătorului de nuci şi Regele şoarecilor

(200 ani de la apariţie)

            Atmosfera magică a Crăciunului ne cuprinde pe toţi în această perioadă a anului. Mirosul de brad, glasul colindătorilor şi căldura familiei fac parte din tradiţia Sărbătorilor de iarnă. Tot ce ne lipseşte să intrăm complet în atmosferă este o poveste frumoasă de Crăciun. De aceea vă propun spre lecturare cartea Spărgătorul de nuci şi Regele şoarecilor – o poveste care de  200 de ani captivează cititorii mari şi mici.
            Cartea a fost scrisă în anul 1816 de către scriitorul, compozitorul, graficianul, poetul şi criticul literar german Ernst Theodor Amadeus Hoffman (1776-1822), rămânând în tezaurul celor mai bune basme din toate timpurile.
            Ideea scrierii acestei poveşti i-a apărut lui Hoffman datorită relaţiei amicale pe care o avea cu copiii unui prieten. Scriitorul era un oaspete mult aşteptat de această familie, dar mai ales de cei mici: Maria şi Frity. Maria din poveste este chiar fetiţa prietenului său, care, ca şi cea din basm, avea o inimă iubitore şi luptătoare, dar, din păcate, a avut o viaţă scurtă. Fratele ei Frity – viteazul comandant al soldaţilor din poveste – a devenit un arhitect, apoi chiar a preluat funcţia de preşedinte al Academiei de Arte din Berlin. O legendă spune că la 31 de ani scriitorul s-a îndrăgostit de o fată de 15 ani şi  suferinţa lui a descris-o în acest basm.
            Se pare însă că autorul a fost inspirat şi de o legendă răspândită în Munţii Metaliferi, care ne dezvăluie următoarele: în urmă cu foarte mulţi ani, trăia un fermier care era foarte bogat, dar şi foarte singur. Bogăţia i-a împietrit inima, care a devenit tare ca piatra sau ca nucile pe care el le mânca în fiecare an numai de Crăciun, din cauza marii sale zgârcenii. Pentru că era prea greu să spargă coaja nucilor, el a promis o recompensă celui care va reuşi să găsească o cale de a le sparge fără prea mult efort. Mulţi au venit să-l vadă şi i-au oferit diverse soluţii, chiar şi un fierăstrău. Un tâmplar din sat a lucrat timp de trei zile şi a cioplit din lemn un om mic, pe care l-a îmbrăcat într-un costum multicolor, aşa cum purtau în timpul sărbătorilor minerii din Munţii Metaliferi. El avea o gură mare şi maxilare puternice cu care spărgea coaja tare a nucilor. Fermierul bogat a fost entuziasmat şi legenda spune că în acel moment inima împietrită a lui a început să se inmoaie ca ceara unei lumânări de Crăciun. Bucuros, fermierul bogat a oferit sătenilor toate nucile sale şi în onoarea lui a fost dată o petrecere de Crăciun. Tâmplarul a primit în dar un atelier, iar fermierul bogat, graţie spărgătorului de nuci, a devenit cel mai bun prieten al tuturor copiilor.
            Scriitorul plăsmuieşte o poveste între realitate şi ficţiune, o lume pe care o foloseşte pentru a descrie magia, feeria, fascinaţia dar, totodată, groaza şi spaima. Scriind această poveste, autorul singur era speriat de gândurile care plăsmuiau în mintea sa. Se spune că era noapte când scria şi a fost atât de îngrozit de cele povestite, încât a chemat soţia să-i stea alături în timp ce el crea.
            Lecturarea acestei cărţi o să vă facă să vedeţi nu numai cu ochii, dar şi cu sufletul, deoarece ea vă poate ţine încorporaţi pe tărâmurile magiei, trăind împreună cu personajele şi fiind martori ai fantasticului, prin explorarea inedită a imaginaţiei şi prin redarea „evaziunii din cotidian”. Paginile acestui basm captivează şi ne îndreaptă spre frumosul tărâm de basm numit Joclandia – Tărâmul Jucăriilor şi spre Pădurea Crăciunului.
            Chiar de la apariţie, cartea s-a bucurat de un mare succes. A fost tdadusă în toate limbile europene şi transpusă de-a lungul timpului în film artistic, piese de teatru, balet pe gheaţă, desene animate, etc. Câţiva ani mai târziu (1844) scriitorul francez Alexandre Dumas (tatăl) a adaptat povestea, la care Piotr Ceaikovski a creat, în 1892, o capodoperă, unde dansul şi simfonia se întregesc într-un mod fericit. Aşa s-a născut cel mai frumos balet din lume şi una din cele mai cunoscute poveşti de Crăciun, adaptată în diferite versiuni. Şi Teatrul de Operă şi Balet din Chişinău, deja de mai mulţi ani, are în repertoriul său minunatul spectacol Spăprgătorul de Nuci.
            Spărgătorul de nuci     a fost o sursă de inspiraţie pentru familia Loschner din Neuhausen, care în anul 1994 a înfiinţat Muzeul Spărgătorului de Nuci, situat în localitatea Neuhausen din regiunea Erzgebirge, Munţii Metaliferi din Germania.
            Vă las în suspans şi de aceea finalul cărţii Spărgătorul de nuci şi Regele şoarecilor nu-l dezvălui, dar vă pot spune că este ceva special, minunat şi rămâne în aceeaşi notă de alternanţă vis-realitate cum este de fapt şi întreaga poveste. Cu siguranţă, la final, aflând deznodământul, această carte va deveni una dintre preferatele voastre. În speranţa că v-am provocat, vă urez lectură plăcută.

Larisa Arseni. 
Coloboratoare la Centrul Academic Internaţional Eminescu
Maestru în artă.